Alandala (RO)
În urmă cu 10 luni, pe când mă pregăteam de plecare din Funky Citizens, le scriam colegilor şi prietenilor mei că „nici măcar majoritatea lui Dorneanu din CCR nu va putea lăsa să treacă nişte enormităţi” din modificările propuse la legile justiţiei, respectiv că acele „enormităţi” puteau să fie măcinate în timp, pe procedură, cu meticulozitate. Nutream speranţa că Guvernul n-ar fi recurs niciodată la ordonanţe de urgenţă pe acest subiect. Am avut dreptate numai parţial, în privinţa duratei; dar am greşit în privinţa premisei! În cele din urmă, Guvernul chiar a adoptat OUG 92/2018 pe legile justiţiei 🙁
În urmă cu 6 luni, într-o conversaţie despre referendum cu colegii şi prietenii de la Telegraful, argumentam că aceeaşi CCR s-ar fi putut împotrivi unei reglementări discriminatorii a dreptului la căsătorie, deci că mie mi se părea foarte posibil să nu se mai organizeze referendumul, ci el să fie măcinat în timp, pe procedură, cu meticulozitate. Nutream speranţa că majoritatea parlamentară nu şi-ar fi impus punctul de vedere împotriva unei minorităţi, doar «pentru că poate». Am greşit grav în privinţa premisei, iar scrierile mele de pe blog stau mărturie! În cele din urmă, referendumul a fost organizat, iar miracolul rezultatului nu şterge deloc ruşinea 🙁
Mărturisesc că am obosit să privesc la clica de prăduitori care fac alandala din toate instituţiile statului. Mie deja mi-e ruşine cu aceşti oameni! Visez la ziua în care regulile şi instituţiile vor funcţiona «firesc», corect, torcând liniştitor, ca un motan întins la soare. Ziua când nu-mi va mai fi ruşine, ziua când voi putea privi în tihnă cum se aşterne praful pe o astfel de construcţie a statului, singura mea preocupare cetăţenească devenind aceea de-a inventa un mecanism pentru desprăfuire—şi zic asta eu, deşi mie nu-mi place deloc să şterg praful de pe mobilele din casă, considerând că e cea mai urâtă dintre toate sarcinile domestice!
It all seems so stupid,
It makes me want to give up!
But why should i give up,
When it all seems so stupid?
—Depeche Mode, 1983. “Shame.” Construction Time Again.
sursa ilustraţiei: Facebook/Poveşti în şase cuvinte