AMR 100 de zile (RO)

Această zi de 23 august e un pic deosebită, pentru că marchează ultima sută de metri în privinţa Centenarului. Mai exact, ultimele 100 de zile. În urmă cu 2 ani şi ceva, aritmetica ultimelor 1.000 de zile ne plasa într-o altă zi cu rezonanţă specială, 6 martie. În acel articol, scriam că

știu sigur că nu vom avea motive de-a zâmbi și de-a ne simți mulțumiți în 2018, dacă nu-i înlăturăm de pe scena publică pe oamenii care ocolesc competiția (unii parlamentari corupți, afaceriști de carton, pseudo-jurnaliști hidoși, miniștri extremiști, consilieri prezidențiali [şi/sau guvernamentali] leneși ori inadecvați, judecători nedrepți [şi procurori abuzivi], politicieni plagiatori dinlăuntrul sau din afara închisorilor, academicieni securiști etc.).

Au trecut 900 de zile de la 6 martie 2016 şi păstrez referinţele la textul scris atunci, ca şi raportarea la Rezoluţia de la Alba Iulia, tocmai pentru că «oamenii care ocolesc competiţia» (şi partidele lor demne de toată batjocura) continuă să ne facă rău: Ei încă ne ţin ancoraţi în trecut şi ne refuză libertatea de-a ne proiecta viitorul pe măsura aspiraţiilor noastre—prin contrast, ei ne proiectează viitorul pe măsura trecutului lor. Cu alte cuvinte, ei ne menţin într-o permanentă stare de intoleranţă faţă de minorităţi (inclusiv cele politice/ de opinie) şi ne impun o cultură de acceptare şi de perpetuare a ilegalităţilor şi inegalităţilor.

Dar ceva s-a schimbat în bine, totuşi: nu mai suntem chiar atât de tăcuţi şi apatici faţă de drepturile noastre cetăţeneşti—de ceva vreme, ne cerem tot mai apăsat şi ne folosim tot mai des mijloacele de fructificare ale drepturilor constituţionale, mai ales de exprimare, întrunire şi asociere. După gustul meu, facem treaba asta prea mult în stradă şi prea puţin acolo unde chiar contează, adică în structurile şi în procesele decizionale, adică în cadrul instituţional de exercitare/ exprimare a «democraţiei». Să vedem dacă vom şti să traducem această experienţă în modul de exercitare a dreptului de vot, pentru că urmează 4 runde importante de alegeri: europarlamentare (mai 2019), prezidenţiale (noiembrie 2019), locale (iunie 2020) şi parlamentare (decembrie 2020).

Cel mai important, aşadar, cred că e să vedem dacă vreunul dintre partidele existente (inclusiv cele care se pregătesc pe margine) va putea să ne facă o ofertă politică măcar parţial compatibilă cu aspiraţiile de mai sus, dacă ne va oferi cineva o alternativă electorală care să merite votul pozitiv.* Altfel, dacă rămânem prizonierii logicii păguboase, aceea cu «răul cel mai mic», desigur că nu putem aştepta altceva decât rezultate negative—cum ar fi chiar ăsta: la 50 de ani de la înăbuşirea Primăverii de la Praga, noi încă ne zbatem pentru corecta înţelegere a unor termeni precum «democraţie», «drepturi şi libertăţi individuale», «separaţia puterilor», «supremaţia legii», «stat de drept».

Egal de important, însă, rămâne să răspundem şi la întrebarea cealaltă: ce facem noi, cetăţenii, pentru a ne onora statutul? Acela de locuitori, trăitori şi suporteri ai cetăţii, preocupaţi de destinele ei şi responsabili de bunul mers al treburilor publice, cum scrie şi în Constituţie 😉

să te implici într-un partid politic nu este ușor, venind de pe stradă, fără pile, intrări sau cunoștințe, dar, la fel, „se poate.” Poți rămâne vertical, să spui nu acolo unde alții spun „da șefu’!” și să conduci prin exemplu. Nici nu-ți trebuie un partid nou pentru asta, poți intra chiar în cele vechi, pe care le hulești în Piață [...] Pentru lucrurile astea, trebuie să te implici, să cunoști niște legi de bază (măcar Constituția), să faci un test precum cel oferit de noi și să vezi cam cum stai cu opiniile politice. Apoi să te duci la un partid politic cu care te identifici cât de cât și să participi. [...] în 3-5-10 ani, vei avea, vei vedea acea schimbare pe care ți-o dorești! Mâine nu primești nimic, de la nimeni. —Curaj Înainte!

Notă explicativă:
*) Mă refer la ceva gen «dezvoltare + libertate», nu doar «un pic de dezvoltare + multă ordine/ disciplină/ autoritate»—mai multe detalii la Sorin Cucerai sau tot la mine 😉

sursa ilustraţiei animate: GIPHY; bonus: un video despre calea către succes, inclusiv în politică 😉