Atmosferă DNAmormântare (RO)

Era multă tensiune în sala de la GDS. Vorbitori şi auditori, toţi cei prezenţi, parcă erau în transă, vizibil apăsaţi de povara unei amărăciuni. Amărăciunea venea dintr-o combinaţie deznădăjduită de revoltă şi tristeţe. Era o tristeţe legată de întâmplările de astă-vară, era o revoltă legată de prezentul defect, o deznădejde legată de-un viitor incert. Însă atmosfera asta, ca de-nmormântare, nu se potrivea deloc cu momentul—lansarea cărţii lui Cristi Ghinea, Eu votez DNA! Prin urmare, am ţinut neapărat să le amintesc celor prezenţi că lansarea ar fi trebuit să fie un prilej de sărbătoare!

sursa foto: arhiva personală; lansarea cărţii „Eu votez DNA!”

Cu 10 ani în urmă, în aceeaşi sală, eram la o discuţie cu reprezentanţii Ministerului Justiţiei, despre punerea în aplicare şi monitorizarea primei Strategii Naţionale Anticorupţie. Era vorba de ministerul dnei Stănoiu, în care un secretar de stat (Doru Trifoi) era nevoit să demisioneze pentru suspiciuni de trafic de influenţă, legat de poziţia sa în FRB (e ceva cu boxul ăsta!). De la întâlnirea aceea, azi eram în sală doar eu… În cadrul acelei discuţii, am cunoscut un OM din Ministerul Justiţiei, cu care m-am ciondănit atunci, dar cu care am rămas în legătură şi-am devenit prieteni! Ba chiar l-am sprijinit de câte ori am avut ocazia! De-atâţia ani de zile, iată, el încă se luptă cu sistemul, şi la noi, şi aiurea 🙂

În vremea aia, abia o cunoscusem, de curând, pe Laura Ştefan, care se ocupa de transparenţă şi alte reforme instituţionale. Pe Cristi Ghinea încă nu-l cunoşteam—doar auzisem de el, parcă legat de CJI; poate-i citeam rândurile în Dilema?!? Pe noi (şi pe alţii!—câţiva) ne legau o idee, o speranţă, eventual o naivitate: ideea că buna guvernare şi statul de drept se bizuie pe funcţionarea corectă a instituţiilor, pe independenţa/autonomia magistraţilor şi funcţionarilor publici; speranţa că lucrurile astea se pot obţine cu legi mai bune şi cu oameni bine intenţionaţi; naivitatea că putem face toate astea mai repede şi mai bine decât se-aşteaptă majoritatea românilor…

Am participat la „progresul anticorupţiei” din poziţii diverse (uneori, de pe poziţii adverse), am jucat roluri mai mult sau mai puţin importante în acest proces, ne-am înţeles cu unii oameni sau ne-am ciocnit capetele cu unii politruci, dar am rămas nişte susţinători acerbi ai ideii şi ai speranţei, chiar dacă naivitatea ne-a fost pusă la grele încercări… Unii oameni ni s-au alăturat, alţii s-au prefăcut că ţin aproape de noi; pe unii i-am lăsat în urmă, cu alţii încă nu ne-am împăcat… Dar am văzut cum s-au născut şi au murit instituţii, am scris legi şi rapoarte, am făcut cursuri şi manuale, am creat ANI şi politici publice de tranziţie pentru România—unele sunt acum preluate ca bune practici în alte state ale Europei şi ale lumii…

Da, cartea lansată aseară de Cristi e o sărbătoare!E sărbătoarea unei generaţii care-a crezut într-o idee; 10 ani mai târziu, naivitatea acestei generaţii se izbeşte violent de conservatorismul unei clase politice care nu vrea să-nţeleagă ce e statul-de-drept şi se foloseşte de-un simbol cultural pentru-a se pune la adăpost de progres şi normalitate—cuvinte mari, clişee, prostii poate?!? Nu cred că ne pasă cum suntem etichetaţi! A(ve)m suficient timp la dispoziţie pentru-a vedea, în timpul vieţii, că integritatea devine la fel de importantă ca meritul, profesionalismul şi responsabilitatea, că ocuparea unei funcţii publice se face fără impunitate! Nu-i deloc vorba de-nmormântarea DNA, ci de sărbătoarea unei decade excepţional de interesante 😛

PS După 10 ani de anticorupţie din perspectivă instituţională, m-am gândit să-ncerc şi-o formulă de implicare a cetăţeanului obişnuit—pe piatadespaga.ro poţi afla unde e şpaga mai mică 🙂 Cristi Ghinea zice că-i ca şi cum ai vrea să convingi oamenii să treacă la vegetarianism doar arătându-le unde-i mai ieftin salamul 😀 Numai că 25% din raportări sunt despre locurile unde găseşti exclusiv legume! 😉