Colegi de cameră (RO, pseudo-restanţă)

Viaţa te apropie şi te desparte de unii oameni, oricât de mult te împotriveşti, deşi ar fi mai bine să accepţi şi să te potriveşti 🙂 Memoria, aşijderea, pierde nume şi întâmplări, deşi păstrează sentimente 🙂 Vreau să-mi aduc aminte numele tuturor foştilor mei colegi de cameră şi să le listez aici, însă realizez că nu (mai) pot face asta 🙁 Dar mi-aduc aminte cu plăcere că mă simţeam bine alături de ei 🙂 Despre colegii de cameră din tabăra de la Timişu de Sus/Jos, pe când eram în clasele primare, mai ţin minte doar cum ne hlizeam cu feţele murdare de marmeladă 😀

sursa foto: tabăra de pregătire, Breaza, 1985; arhiva personală

Despre colegii de cameră din tabăra de pregătire pentru olimpiada naţională de fizică, de la sfârşitul clasei a opta, ţin minte cum ne prăfuiam pe terenul de fotbal, beam „azi, oranjada e de lămâie” de la sifonărie, după care descopeream că nu aveam apă să ne spălăm înainte de culcare 🙂 Cu colegii de cameră din tabăra PTAP sau UTC, ţin minte c-am râs de ne-am tăvălit pe jos, la propriu, când amanta şefului ne-a prins bând bere şi ascultând muzică la casetofon: „Nesimţiţilor, vă scad nota la purtare!, nu mai intraţi în bac!!!” prin contrast cu realitatea că noi mai aveam 2 ani de liceu 😛 Cu colegii din armată, însă, parcă n-am râs aşa—chiar, niciodată?!?

În facultate şi la masterat, apoi pe la conferinţe, am avut mulţi colegi de cameră, pe termen mai lung sau mai scurt: Róbert, Ádám, Vlado, Draža, Atdhe, Mostuna, Nikola, Boće, Moles, G-kone, Paweł, Thomas, Ion, Nemanja, Victor, Dragoş, Ovidiu, Radu, Vali… Sper că n-am uitat pe nimeni?!? Despre unii dintre ei nu mai ştiu nimic, cu alţii mă văd cât pot de des şi mai stăm la o vorbă, la un păhărel, ba chiar ne mai şi comparăm pozele, la distanţa de ~15 ani 🙂 Şi ne-amintim cum sfărâmam cioburi sub bocanci, dansând pe Kalashnikov, ori cum am petrecut pe la vreo nuntă şi ne minunăm cât de mari au crescut copiii 🙂

Blagoevgrad, 1997 şi Budapesta, 2011; sursa: arhiva personală

Colegii de cameră mi-au rămas mai mult în suflet decât în minte, aşa că, de fiecare dată când mi-amintesc de ei, mă şi însufleţesc, pe dată! Chiar dacă, de-acolo de unde sunt, poate n-au cum să-mi arate unde greşesc, dar întotdeauna mă ajută 🙂 Colegii de cameră sunt o categorie deosebită de prieteni, cu care mă potrivesc oricând, indiferent de câtă vreme suntem despărţiţi, indiferent dacă potrivirea se-ntâmplă doar în sinea mea… Hmm, m-apucă nostalgiile şi gândul mă duce iaraşi la femeile din viaţa mea, pentru c-am evitat cu cerbicie să scriu aici despre colegele de cameră, mai ales azi, 25.04… 😛