Cormoranismul (RO)

Nu, nu este o boală, ca gigantismul. Nu este nici vreo ideologie, cum a fost, cândva, corporatismul. Şi nu e nici vreo mişcare politică sau civică din contemporaneitate. Aş zice că nici măcar nu-i ceva specific românesc, pentru că nu suntem, zău, mai cu moţ! Dar e ceva ce ne atinge pe toţi, aproape ca o molimă. Şi e puternic potenţat de contextul sau încărcătura politică a momentului: Cormoranismul se manifestă întotdeauna în public, mai cu seamă în momentele de «vorbire în public».

Mi-am dorit să scriu despre «cormoranism» încă de la începutul anului, atunci când dl Daea s-a făcut de baftă cu exprimarea „cormoranii, în România, fac baie în piscină.” Mă bucur că n-am avut timp. Ar fi părut că am ceva cu omul. Nu-nu, problema nu-i la dînsul şi nici măcar nu-i strict legată de politica dâmboviţeană. Dl Daea doar mi-a prilejuit momentul de reflecţie şi mi-a oferit eticheta cea mai la îndemână. Problema e mult mai răspândită şi are un istoric îndelungat.

Cormoranismul îşi face cunoscută prezenţa în orice moment de «vorbire în public», atunci când vorbitorul nu are ceva concret de comunicat, dar simte nevoia (sau datoria) să umple timpul cu nişte ziceri. În politică, de multe ori, vorbitorul ţine morţiş să facă agenda, adică să pună pe tapet un subiect. Cu cât ştie mai puţine despre subiect sau cu cât este mai inabil în a se exprima, cu atât mai puternic va fi ridicolul situaţiei. Aşadar, cormoranismul este strâns legat, în primul rând, de inadecvare şi de lăcomie.

Cele mai recente exemple de inadecvare lacomă vin din felul în care PNL şi PLUSR îşi gestionează (prost) victoria în alegerile din 26 mai, la pachet cu modul în care PSD îşi gestionează (prost) înfrângerea. Nici societatea civilă n-a scăpat momentul, plusând inadecvat şi lacom pe tema votului electronic. Unii comentatori TV s-au dat în stambă rău de tot (marş!). Surprinzător, KWI şi UDMR au scăpat atenţiei cu ajutorul Papei, în timp ce ALDE, PMP şi ProRO par să fi-nţeles că-i bine să tacă, măcar o vreme.

Dar sunt convins că toţi vor reveni în forţă, săptămâna viitoare, pentru că simt ei nevoia (sau datoria) să ne umple timpul cu nişte ziceri. Şi, pentru că momentul politic pare propice pentru a face agenda verii şi a toamnei, sunt convins că ne vor bombarda cu declaraţii. Vom râde mult—şi de inadecvarea vorbelor, şi de lăcomia vorbitorilor. Iar sfatul e unul singur: dacă nu ai nimic de comunicat, mai bine taci! Oare tocmai mi-am încălcat singur sfatul? „Bravo.” 😛

sursa foto: detaliu din coperta Coloniei de cormorani, de Alina Gherasim