Cu cine (nu) votez și cum? (RO, metodic)

Mi se pare foarte interesantă discuția despre cum ar trebui să votăm: Ni se spune, pe diverse canale, că-n primul tur ar trebui să votăm candidatul care ne place mai mult, pe cel care se potrivește mai bine cu valorile și principiile noastre de viață, cel în ale cărui valori ne regăsim… Apoi, în al doilea tur, să votăm răul cel mai mic! Simpatic, mai ales că toată sporovăiala asta-mi produce o stare ciudată de disconfort—știu bine cum să votez, însă n-am ce ori cu cine! Pentru mine, retorica din campanie și precampanie chiar nu ține loc de valori și principii 🙁 Și, dându-mi seama că judec destul de negativ candidații, mi-am adus aminte de-un mic studiu/experiment pe care l-am făcut în 1996, la cursul de metode de cercetare în psihologie, când eram student la AUBG—hai să vă povestesc:

sursa foto: DrinkPure, via designboom.com; filtrăm candidații, pentru că ne protejăm de impurități 🙂

Byrne (în mai multe scrieri și experimente, care culminează cu rezultatele din 1986) arăta că, în relație cu celălalt, fiecare dintre noi se folosește de două filtre mentale (pe care le-am folosit/testat și eu, în experimentul de la curs, în preajma alegerilor pentru senatul studențesc): Primul se numește filtrul negativ al diferențierii (NSD—Negative Screen of Dissimilarity), iar cine reușește să treacă de-acest filtru se poate considera neignorabil, frecventabil, acceptabil în cercul de oameni pe care-i cunoaștem din vedere. Al doilea se numește filtrul pozitiv al similarității (PSS—Positive Screen of Similarity), iar cine reușește să treacă și de-acesta se poate considera posibil/eventual amic, prieten, iubit/amant sau chiar soț. Eu, când mă uit la cei 14 candidați, simt imediat cum creierii mei aplică NSD și PSS, iar singurii care mai rămân în cursă nu au, de fapt, șanse electorale 🙁

Așadar, tot ce-a făcut candidatul până (și inclusiv) în perioada de precampanie deja s-a lovit de NSD, iar rolul campaniei electorale este de-a-l trece pe candidat și dincolo de PSS, ca să pot eu, alegătorul, s-aleg în primul tur cu-acel candidat pe care l-aș putea considera amic/prieten. La mine, personal, situația este că NSD deja i-a oprit din cursă (în ordine alfabetică) pe Amariței, Brînză, Diaconescu, Funar, Meleșcanu, Ponta, Rotaru, Tudor; de PSS trece numai Szilágyi (care mi-e prieten din 2004, dar cred că și el știe că n-are șanse*); între NSD și PSS, încă se mai zbat (tot în ordine alfabetică) Iohannis, Kelemen, Macovei, Tăriceanu și Udrea. Astfel, întrebarea mea pentru primul tur al alegerilor este simplă: Cine ar putea trece de PSS-ul meu, să aibă șanse de-a fi ales în al doilea tur și un program acceptabil pentru mine?

Răspunsul cinstit e la fel de simplu: Deocamdată, nimeni! 🙁 Szilágyi, trecut deja de PSS, are un program despre care cred că merită discutat, dar n-are suficientă susținere electorală. Kelemen mi-e simpatic (trece de NSD) mai ales pentru zestrea sa retorică, moștenită de la UDMR, însă nu mă convinge că poate juca în liga mare (nu trece de PSS). Tăriceanu mi-a lăsat întotdeauna impresia de om de lume bună (trece de NSD), însă nu-i suficient să-și dorească o economie puternică pentru a-mi obține votul (iar poziția cu fundu-n două luntri nu-l poate trece de PSS). Macovei ar fi avut mari șanse de-a trece peste PSS (mai exact, de-a reveni acolo de unde s-a prăbușit când a intrat în politică), însă a ales o strategie electorală care-i pe cale s-o ducă chiar și sub NSD. Iar Udrea, onest vorbind, se află pe-această listă scurtă doar pentru că-i o femeie atrăgătoare—unicul motiv pentru care-a trecut de NSD!

Îmi rămâne să-l mai analizez doar pe Iohannis… Și nici nu mă pot uita cu atenție la programul lui electoral, pentru că mă sâcăie lipsa de prevedere și planificare în privința procesului cu ANI (motiv pentru care nu trece de PSS). Astfel, candidatul Iohannis deja ne dă bătăi de cap cu un lucru prost făcut—și are o singură soluție, deși există 4 scenarii posibile, în funcție de momentul deciziei ICCJ (respectiv al publicării faimoasei motivări), dacă sentința i-ar fi nefavorabilă:

înainte de primul tur, 2 noiembrie—ar rezulta, de fapt, o invalidare a candidaturii; cei care află-n timp util această veste, mai au timp s-aleagă pe altcineva; cei care nu află la timp, dar vor vota un Iohannis descalificat, de fapt își anulează votul, crescându-i șansele lui Ponta;
înainte de-al doilea tur, 16 noiembrie (în ipoteza în care Iohannis ajunge pe buletinul de vot)—ar rezulta tot o invalidare a candidaturii, însă cu efectul reluării întregului proces electoral, pentru că nu se poate imagina promovarea în turul II a candidatului de pe locul trei;
înainte de jurământ/transferul de putere de la Băsescu, 21/22 decembrie (în ipoteza că Iohannis câștigă alegerile)—ar rezulta incapacitarea cetățeanului Iohannis de-a ocupa funcția de demnitate publică pentru care a candidat și reluarea întregului proces electoral de la zero; funcția de președinte ar fi ocupată în condiții de interimat (idee anunțată în 3 octombrie);
după preluarea funcției de președinte, 22 decembrie (în ipoteza că Iohannis câștigă alegerile)—ar rezulta o situație nereglementată de Constituție, pentru că ar fi o suspendare și/sau o demitere de drept, însă numai CCR ar putea elucida situația, dacă Iohannis însuși nu recurge la singura soluție menționată, „actul de moralitate” numit demisie.

Prin urmare, deși nu-s deloc turmentat, deși chiar vreau să votez, deși am și o metodă personală pentru a decide cum și pe cine să votez, iată-mă în imposibilitatea de a decide! E-adevărat că și analiza mea a ajuns să fie foarte personalizată, dar motivele pentru care am ajuns aici ne sunt deja cunoscute: Partidele care-i sprijină pe unii candidați nu se bucură de încredere, iar candidații care nu se sprijină pe partide (mari) nu (prea) au șanse… În aceste condiții, geaba așteptăm noi dezbateri, întrebări și răspunsuri despre programe! În plus, mai toți candidații par să fi pornit de la premisa (neconstituțională) că președintele nou-ales ar putea să-și numească un premier pe pofta sa—pe cine, dacă niciun candidat nu și-a publicat lista de consilieri? Între timp, așteptăm bugetul pentru 2015, mă gândesc?!?…

Notă explicativă:
*) Felicitări, Zsolt, pentru declarația legată de fotbal! Confuzia dintre cetățenie și naționalitate e extrem de neplăcută… Dezgustător și restul spectacolului legat de acest meci 🙁