De la maşină la carabină (RO, pseudo-restanţă)

Acum vreo 6 luni, ar fi trebuit să scriu, în sincron cu prietenii mei, despre sport. Desigur că primul impuls era să scriu despre baschet, dar n-am mai pus mâna pe minge de vreo 3 ani, aşa că mă reprofilez şi mă inspir din titlul Madamei, pentru a scrie tot despre politică, pentru că arde caloriile şi impulsionează ritmul cardiac la fel de bine, ba te poate face să şi transpiri vârtos, ori chiar să pierzi bani la pariuri 😉 Şi, chiar dacă Guvernul Ungureanu a plecat, iar Guvernul Ponta n-a venit încă, sportul înmatriculării maşinilor în Bulgaria ne rămâne în actualitate, ridicând ştacheta inventivităţii către noi recorduri…

În loc să prescrie stimulente pentru comportamentele dezirabile, statul român se încăpăţânează să proscrie comportamentele (aparent) indezirabile, adoptând reglementări cu sancţiuni din ce în ce mai grave, dar care nu sperie pe nimeni—pentru că nu severitatea sancţiunii descurajează, ci rapiditatea aplicării ei! Când vine vorba şi de susţinerea capacităţii administrative pentru aplicarea sancţiunilor, însă, statul român se ascunde prin munţi, otrăvind fântânile şi pârjolind holdele (sport naţional, nu-i aşa?!?)… Ultima găselniţă, înaintea moţiunii de cenzură, a fost cea privind maşinile înregistrate în străinătate, dar am putea discuta la fel de bine şi despre achiziţiile publice 😛

Păi, dacă-i vorba despre sport, să continuăm analogia: Să zicem că Guvernul e antrenorul, iar poporul e lotul de sportivi; să zicem că sportul e trasul la ţintă, cu carabina 😉 Un antrenor prost îşi pedepseşte sportivul, dacă nu reuşeşte să atingă ţinta; unele pedepse ajută, pentru că-l ambiţionează pe sportiv să fie mai atent, mai concentrat; însă, dacă pedepsele nu sunt aplicate la fel tuturor sportivilor din lot, omul nostru se lasă pe tânjală, apare neputinţa învăţată, iar performanţa ajunge să lâncezească 🙁 Antrenorul cu cap îşi recompensează sportivul de câte ori atinge mai multe ţinte decât data trecută; iar asta îl ambiţionează să fie de fiecare dată mai bun decât oricare coleg din lot, adică să performeze, indiferent de condiţiile din mediu 🙂

De ani de zile, statul român e concentrat exclusiv pe strategia antrenorului prost, aşa că nu-i de mirare că noi, poporul, performăm prost sau chiar contra-performăm 🙁 În materia absorbţiei de fonduri europene, procedurile au pus accentul doar pe sancţiuni, aşa încât ni se mai suspendă 5 programe operaţionale; în materie de furturi şi corupţie, avem sancţiuni aplicate discriminatoriu, aşa încât performerii ajung să se convertească/pervertească… N-am putea încerca şi noi strategia antrenorului cu cap, mutând accentul pe premierea comportamentului dezirabil, eventual cu nişte facilităţi fiscale pentru deschiderea de noi locuri de muncă?!?

Soluţii pentru evitarea sancţiunilor propuse de fostul Guvern Ungureanu au apărut deja—se poate face o viză de flotant în Bulgaria, că libertatea de mişcare pentru cetăţeni e un principiu fundamental al Uniunii Europene. Decât să ne gândim la sancţionarea celor care-şi înmatriculează maşinile vechi în Bulgaria, hai să ne gândim cum i-am putea premia pe cei care-şi înmatriculează maşinile noi în România! Hai să le oferim nişte facilităţi condiţionate—să cheltuiască banii într-un anumit domeniu, în care România chiar are nevoie de investiţii 🙂 În caz contrar, mi-e teamă că fiecare proprietar de maşină va pune mâna pe carabină, luând la ţintă guvernanţii, indiferent de partid 😛