Evoluţionism de colecţie (RO, sincron)

Colecţionăm tot felul de lucruri… În copilărie, am avut colecţie de timbre, de capace de la diverse sticle, de pachete de ţigări, de figurine/placaje pirogravate, chiar nu mai ţin minte dacă şi de altceva… [Ştiu pe cineva care colecţiona peştişori de televizor—da, aceia de sticlă.] Prin liceu, fără să-mi dau seama că asta făceam de fapt, am început să colecţionez muzică, fie pe casete, fie pe benzi de magnetofon—pe unele dintre ele încă le mai ţin prin casă, deşi nu ştiu dacă mai folosesc la ceva, tehnic vorbind. Însă, de când s-a stabilit tema colecţiilor pentru sincronul de azi, m-am tot gândit la această prelegere a lui Denis Dutton.

Bănuiesc că frumuseţea de care vorbeşte Dutton e o motivaţie suficientă pentru alcătuirea unei colecţii. Mai vorbeşte el şi de utilitate, mai ales în contextul reproducerii, însă ar fi deplasat să scriu despre asta 😉 Dar, chiar aşa, în afară de muzica şi pozele din contul de facebook, gândurile de pe blog, ştirile dintre tweet-uri şi rss-uri, articolele, rapoartele şi analizele din maţele computerului, oare ce mai colecţionez eu, tot aşa, fără să-mi dau seama? Oare colecţionez relaţii cu oameni şi le exhib pe linkedin? Oare colecţionez amintiri despre discuţii interesante şi momente fericite, pe care le voi expune/povesti la bătrâneţe?

Nu m-am uitat niciodată la cărţile din biblioteca mea ca la o colecţie, deşi cred că asta sunt. Nu m-am gândit niciodată la îmbrăcămintea sau încălţămintea din şifonier ca la o colecţie, deşi pot fi văzute şi-aşa. Când voi găsi răgazul de-a pune pe scribd (sau altă platformă similară) toate prezentările de la conferinţe, şi-aceea va fi o colecţie—şi-acum există, dar încă nu a fost expusă. Rolodexul nu este o colecţie de cărţi de vizită? Acum câţiva ani aveam chiar o colecţie de ecusoane de la conferinţe şi cursuri la care am participat. Nu cumva chiar CV-ul fiecăruia dintre noi este o colecţie de eşecuri şi succese îngemănate?!?

Ei, bine, în perioada asta, în mod conştient, nu colecţionez absolut nimic. Dar am convingerea că fiecare dintre noi se află într-o situaţie similară cu privire la colecţiile de care nu suntem conştienţi… Acum, foarte conştient, cred că vreau să-ncep o colecţie de „vize în paşaport,” să călătoresc împreună cu prietenii şi/sau acolo unde se află prietenii mei, să fiu şi să mă simt fericit alături de ei, ca să am ce povesti la bătrâneţe despre discuţii şi amintiri 🙂 De fapt, cred c-aşa se va naşte un set de colecţii întrepătrunse, aşa cum încep să fie chiar sincroanele noastre din fiecare miercuri 😉

Nu-i aşa că-i frumos?!? Eu zic că-i super!!! 😉 Oare (cuscra lu’) Dutton ce-o avea de zis despre asta?!?