Interesul public (RO, mini-interviu)

Colegii de la România Publică m-au rugat să le răspund şi eu la întrebarea Cum descriem interesul public? Am făcut-o cum am ştiut eu mai bine şi cât am putut de repede 🙂 Sigur că nu m-am putut abţine de la nişte digresiuni filosofice 😛 Descrierea generoasă, pe care mi-au făcut-o în introducere, mă flatează şi mă obligă în egală măsură, aşa încât vă recomand să le urmăriţi activităţile, care se anunţă extrem de utile, mai ales în pregătirea anului electoral 2014…


sursa: România Publică

Mai întâi, simt nevoia să-l delimitez de interesul național, respectiv de un interes de stat. Interesul național mi se pare cel mai larg concept, […] legea punându-l pe un piedestal în sistemele de drept romano-germanice, unde-i foarte probabil că ni se trage de la imperativul categoric al lui Kant. Conceptul ăsta nu există în dreptul anglo-saxon, probabil pentru că nu există nici în utilitarianismul lui Mill. […] Interesul de stat ar trebui să fie subordonat interesului național, dar e o expresie ceva mai limitată în timp, cel mai adesea legată de un anumit regim politic. […] După mine, este de interes public orice are legătură cu treburile publice, așa cum se vede în Constituție, la art. 31, alin. 2, că fiecare cetățean are interese legate de treburile publice și de problemele personale. […] pentru mine, interesul public e la fel de greu de definit ca și interesul național ori cel de stat, pentru că, deși e destul de clară diferența specifică, pare că nu-i foarte clar genul proxim. Adică se încearcă definirea prin raportare la ceva abstract, volatil, neconvingător prin concretețe, eventual bazat pe credință, pe aspirații. Cu alte cuvinte, o definiție de sus în jos pare mai degrabă religioasă decât științifică 🙂

[restul detaliilor pe româniapublică.ro, unde mi-a mai plăcut tare mult răspunsul lui Horia]