M,Rŭmâi cu bine! (RO, mirat)

Nu mă miră desemnarea lui Victor Ponta pentru a forma un nou Cabinet—preşedintele Băsescu a avertizat că e nevoie de o înţelegere a tuturor partidelor parlamentare, iar acum o forţează 😉 Nu mă miră că dl Boc şi PDL-iştii văd peste tot trădători—nu au altă retorică la îndemână şi aşa se orientează ei. Nu mă miră că USL a reuşit să treacă o moţiune de cenzură—pregătesc acest lucru de cel puţin un an. Nu mă miră nici faptul că Parlamentul a fost suficient de iresponsabil încât să „trântească” discreţionar un Cabinet care, după numai 78 de zile, încă n-a avut timp să afle pe unde e intrarea în Palatul Victoria—dar nici Guvernul n-a prea avut grija de agenda cetăţeanului.

sursa imaginii: www.digi24.ro

Nu mă miră nici măcar scena de film alb-negru cu dnele Udrea şi Plăcintă—e doar ilustrarea neputinţei. N-o să mă mire nici incapacitatea Parlamentului de-a numi un nou Guvern până la începerea campaniei pentru alegerile locale—şi mi-e egal dacă viitorul premier va fi Ponta sau altcineva, dacă va fi un guvern politic sau unul de tehnocraţi, dacă va fi un guvern USL sau PDL, dacă va fi sprijinit de minorităţi ‘au ba… Părerea mea e că politicienii îşi bat joc de cetăţeni, încă o data 🙁 Motivele pentru care a picat Guvernul Ungureanu sunt pur politicianiste, neavând nimic în comun cu lipsa de încredere şi lacrimile cotidiene ale cetăţeanului, ci exclusiv cu pregătirea alegerilor parlamentare din toamnă…

Mă miră, însă, faptul că (absolut impredictibil până ieri dimineaţă) vom avea alegeri locale organizate nepărtinitor: Indiferent cât de repede reuşeşte Parlamentul să aprobe un nou Cabinet (deşi eu tot cred că n-o va face mai devreme de două luni!), nimeni nu mai are capacitatea să pregătească un furtişag electoral până pe 10 iunie 🙂 Cu alte cuvinte, cred că avem ocazia unor alegeri cu adevărat „curate,” de data asta—problemele care vor apărea în preajma şi în timpul alegerilor vor fi exclusiv măsura incapacităţii sistemului de-a gestiona procesul electoral. Iar asta este o veste foarte bună, pentru că ne oferă ocazia să învăţăm ce trebuie făcut pentru corectarea erorilor—o adevărată pleaşcă, pentru care chiar îi mulţumesc preşedintelui Băsescu 😉

Şi mă mai miră ce-o să facă MRU, abia plecat de la SIE pentru fotoliul de premier, pe care tocmai l-a pierdut. El deja avea o provocare legată de candidatura la alegerile din toamnă, oscilând în legătură cu afilierea sa istorică la PNL, cu asocierea sa limitată cu PDL, cu aspiraţia sa ciudată de-a coagula o nouă forţă politică de dreapta… Mi-e teamă că ambiţia sa politică (dacă există?) nu se va putea împlini decât alături de un partid—probabil UNPR, cel mai mare perdant al votului de azi. Fără guvernare, UNPR nu mai poate emite pretenţii la trecerea pragului electoral dacă nu are o locomotivă, iar MRU poate juca acest rol. Fără infrastructura de partid, MRU nu poate emite pretenţii la politica mare, iar UNPR are ce oferi.

Eu, însă, am încredere în MRU că nu se va asocia cu numele pătate din UNPR, aşa că-i spun Rămas bun!, deocamdată… Sunt convins că va reveni, măcar pentru ultimul cuvânt 🙂

Update: Deocamdată, semnarea protocolului PSD–UNPR confirmă poziţia dificilă în care se află UNPR; ce nu-nţeleg e nevoia PSD-ului de-a-şi atârna de gât încă o piatră de moară, de parcă nu-i erau suficiente vulnerabilităţile deja identificate?!?