Nouă săptămâni jum’ate (RO, înţepător)

Cred că de 1 martie s-ar fi împlinit termenul exact, dar mie mi-a venit ideea abia ieri, când mi-am adus aminte că 8 martie are legătură cu mişcarea sufragetelor, că pe 9 decembrie am făcut un inventar de probleme la care aşteptăm soluţii politice, respectiv mi-am dat seama că ni se-ntâmplă aproape ca-n film: România s-a lansat într-o aventură chipurile impersonală, dar foarte erotic-jucăuşă, cu un guvern despre care nu ştie mai nimic; relaţia se complică, pentru că duduia începe să-şi pună probleme, conflictul dintre pasiune şi raţiune fiind oglindit (probabil?) în clivajul dintre electoratul care-a venit la urne şi cel care n-a venit… Aici se strecoară şi gândul că nu-i totul okay în curvăsăreala asta, aşa c-ar fi bine să clarificăm cine şi de care parte a „problemei” se află… Ştiţi că eu am fost la vot, ştiţi cu cine am votat, aşa încât n-o să vă mire că simt nevoia să fac un bilanţ, chiar dacă 11 săptămâni înseamnă mai mult decât o lună de miere 😛

Mi-am rugat parlamentarii să facă 5 lucruri foarte simple până la începutul lui martie, iar ei n-au făcut decât o jumătate din rugămintea privind Avocatul Poporului, adică au numit acolo un nimeni pe post de AvP 🙁 Mi-am rugat magistraţii să se răcorească şi să-şi pregătească în armonie viitorul constituţional, iar ei s-au politizat, au decis exclusiv discreţionar şi umoral, au votat cu turma 🙁 Mi-am rugat miniştrii să pună bazele unui POS pentru justiţie, stat de drept, democraţie şi integritate, în bugetul 2014-2020, iar ei se fac că plouă—colac peste pupăză, nu au de gând nici să publice bugetul 2013 în format deschis, reutilizabil, nici să se-apuce de lucru pe Schengen şi pe MCV🙁 Mi-am rugat politicienii să fie cu băgare de seamă în privinţa modificărilor constituţionale şi să nu uite că regionalizarea nu se face în funcţie de pohtele baronilor locali, iar ei încă n-au fost în stare să expună vreun criteriu de analiză ori vreun obiectiv pentru oricare din astea 2 teme 🙁

Cu alte cuvinte, rugăminţi tratate cu refuz, promisiuni neonorate, multe minciuni şi zero fapte! Fato, lasă-l, că meriţi ceva mai bun! 😉 Da’ de unde iei ceva mai bun?, că oferta-i limitată, adică oriunde-ntorci privirea dai de crai care-ţi promit de toate, dar nu livrează nimic! Mi-ar plăcea tare mult să ne-apucăm de treabă împreună, cu un contract între cetăţean şi politician, pentru bună guvernare sau bună administrare, pe care l-am putea iniţia aşa: Fiecare dintre noi face o donaţie cu sarcină către un partid sau un politician—prin prezenta, vă donez 1 leu pentru cheltuielile curente ale biroului dvs., sub condiţia de-a face X, până la data Y—să vedem dacă se va găsi vreun politician care să refuze 😛 La împlinirea termenului,dacă n-au refuzat explicit, avem temei să-i dăm în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate la pachet cu donaţia primită 😉 Dacă vor să fie curve, să-i plătim şi să presteze!!!