O tragi-comedie europeană (RO, zgubilitic)

Să zicem că eram un irlandez sau un estonian sau un maltez care se uita la TV şi urmărea ştirile, chiar live din Parlamentul European, pentru că era(m) interesat de UE, integrare şi alte d-astea—ştiu, nu suntem mulţi, poate vreo 30-40.000 de zgubilitici în toată Europa… În cazul ăsta, aflam că-n anul de graţie 2012, la 5 ani după aderare, era o ţară pe nume România, care venea pentru a doua oară în Parlamentul European, cu jalba-n proţap, să-şi pună poalele-n cap despre deficitul acut de democraţie din propria ogradă. Şi, tot pentru a doua oară în acelaşi an, ţara aia cerea ca instituţiile europene să-i facă ordine şi curăţenie în propria ogradă, da’ nu cu mătura veche a lu’ Băsel, ci cu mătura-minune a lu’ Viorel (aia pe care încă n-am văzut-o!)…

sursa imaginii: digi24, a doua intervenţie a dnei Reding

Ce-i drept, de data asta n-au mai venit şi oengiştii din ţara aia despre care eu (irlandez, estonian sau maltez) ştiu doar că „exportă” forţă de muncă ieftină (şi adesea ilegală), da’ partea nasoală e că probleme de genu’ ăsta s-au mai întâmplat şi-n Ungaria, erau cât pe ce să se-ntâmple şi-n Grecia ori chiar în Italia, oricând te poţi aştepta s-apară şi-n Bulgaria—toate în ultimul an (poate şi jumătate)… Dacă stai bine şi te gândeşti, nici Spania nu-i departe, cine ştie ce s-o mai întâmpla prin Portugalia, chiar şi-n Belgia şi Olanda există nişte mari semne de-ntrebare, ca să nu-mi mai aduc aminte de ce se-ntâmplă pe la noi (cu refuzul EU-constituţional din Irlanda, cu discriminarea minorităţilor în Estonia, cu accesul la informaţii în Malta)…

Uf, ce bine le zice tanti Viviana—ar trebui s-avem o măturică d’asta, cu care Comisia Europeană să poată face ordine şi curăţenie în oricare stat-membru UE, având în vedere criteriile de la Copenhaga! Cam cum au făcut americanii în Irak şi britanicii în Libia, poate cum s-a-ntâmplat în Afganistan şi-ar trebui să se mai întâmple şi-n Siria, nu-i aşa?!? Da’ parcă avem un instrument d’ăsta, de-i zice MCV, special conceput pentru România şi Bulgaria… Hmm, văd c-a fost eliminat în privinţa Croaţiei şi se pare ca n-ar fi putut fi niciodată folosit împotriva Italiei, aşa cum nici instrumentul ăla, pentru criteriile de la Maastricht, n-a putut fi folosit împotriva Italiei—ori Franţei, ori chiar Germaniei…

Păi, treabă-i asta?, m-aş fi-ntrebat eu, în mintea mea de irlandez, estonian sau maltez, turnându-mi încă un pahar de tărie şi dându-mi pălăria, cuşma, şapca ori basca pe ceafă, aşa, ardeleneşte—că doar e-un obicei european, după cum am văzut într-un documentar pe arte 🙂 Estimp, moneda euro dă semne de slăbiciune, economia se cam duce de râpă, viaţa mi-e mai scumpă, apa mai poluată, pădurea mai uscată… Băi, frate, nu se mai poate-aşea, tre’ să iau măsuri! Deci, ia să-i scriu eu o scrisoare mustoasă eurodeputatului meu preferat, să-i zic cum cred eu că trebuie rezolvată schema asta, că l-am văzut la TV ascultând aţipit traducerea din căşti 🙁 [Tot un român era şi ăla de-a băgat schema cu traducerea, multilingvism parcă-i zicea?]

Stai, că-ncep c-o parafrază din Caragiale, că 2012 cică-i an dedicat şi-am aflat de la un festival ICR de la noi din sat: din două una, iar din dilema asta nu puteţi ieşi! Hai că le-am zis-o! 😉 Da’ oare se prinde c-am făcut aluzie la un plagiat? Am înţeles că pe minunea aia de Viorel încă nu l-au măturat—mari pişicheri românii ăştia, am zis eu că nu-i bine să-i primim în Uniune, da’, ce?, pe mine m-ascultă cineva?!? Ei, lasă-l p-ăsta, mai bine trec la subiect, scurt pe doi:

fie eliminăm guvernele naţionale şi instituim statul-de-drept cu comandă unică de la Bruxel, direct acţionabilă prin guvernatori regionali,
fie eliminăm/înlocuim cu altceva statele-membre care nu-s în stare să-şi menţină intacte şi funcţionale democraţia şi instituţiile!

Şi-i mai zic nişte lucruri despre subsidiaritate şi proporţionalitate, îi dau nişte exemple din statele mici care au performanţe mari şi-i fac şi analogia cu landurile germane sau austriece (hmm, nu ştiu dacă-i bine, că mi-aduc aminte de grozăvia aia cu Haider, în 2000, când Austria aproape c-a fost suspendată din UE), mai bine-i zic să mă invite la o cafea şi-i spun eu tot ce-mi trece prin minte, despre cum cred eu c-ar trebui să evoluăm către o Uniune a regiunilor, în locul actualei Uniuni a statelor-membre, că astea şi-au trăit traiu’, şi-au mâncat mălaiu’… Măcar să mă răcoresc, nu?!?

Tragedia e că tot acolo vom ajunge mai devreme sau mai târziu, deşi eu nu-s nici irlandez, nici estonian, nici maltez, ci român get-beget; comedia e că tocmai România deschide oportunitatea de-a explora această variantă de evoluţie a Uniunii Europene, printr-un spectacol ridicol despre statul defect al lui Băsel şi Viorel, la umbra lui Ionel… Partea şi mai frumoasă a lucrurilor e că România ar putea folosi prilejul pentru a pune pe masa dnei Reding ideea unui Program Operaţional pentru Reforma Justiţiei şi Integritate Publică, finanţabil din bugetul european 2014-2020, iar asta ne-ar deschide rapid şi calea către intrarea în spaţiul Schengen—dar sunt în stare politicienii români să vadă şi dincolo de distanţa de la mână pân’ la gură?!?