Povestea aceea, „prima soluţie” despre care mi-am dorit atunci să scriu, era despre parcări. Iar lipsa parcărilor e mai dureroasă azi decât era în 2010. Nu doar în Bucureşti, ci în toată ţara, mai ales în oraşele mari şi, mai abitir, în oraşele care au devenit poli de dezvoltare. Aşadar, am convingerea că soluţia pe care am văzut-o eu în Olanda merită adusă în atenţia publicului şi a decidenţilor. Este vorba despre parcări semi-îngropate, între blocuri, cu spaţii verzi şi locuri de joacă semi-înălţate, aşa cum am văzut eu la Maastricht. [integral pe telegraful.net]