4-5 riscuri (RO)

Gata, s-a terminat, am scăpat şi de alegerile astea prezidenţiale. Îmi pare rău că am atitudinea asta, de student în sesiune. Scorul e bun, echivalent cu un 6 obţinut la examenul de la o materie aridă, predată prost, despre care voi afla mult mai târziu cât de importantă este cu adevărat. Aşa cum am mai arătat, am făcut câteva supraestimări şi subestimări: Nu a fost chiar «3 la 2» scorul final, ci mai degrabă «2 la 1». Chit că nu s-a încheiat numărătoarea oficială, rezultatul ăsta pare să fie: dl Iohannis vs dna Dăncilă, 66:33.

De-acum încolo, e important să ne uităm la riscuri, pentru că există tot felul de pericole în modul de gestionare a rezultatelor, a victoriei sau a înfrângerii. Primul risc e în ograda mea, ca alegător, şi ţine de faptul că „materia” mi-a fost predată prost şi încă n-am conştientizat importanţa ei pentru mai târziu. Cu alte cuvinte, ar fi foarte bine ca eu, ca alegător, să nu cer acum de la Preşedinte mai mult decât poate face, să nu accept de la Preşedinte o eventuală încălcare a prerogativelor constituţionale, să nu-l încarc cu vreo aură mesianică sau atotputernică. Adică să fiu rezervat, să mă păstrez vigilent în faţa abuzurilor pe care le poate comite chiar şi «noua putere». Să ţin minte mai ales valorile europene din acel #EUaleg pe care l-am fluturat în ultimele două săptămâni de campanie electorală.

Al doilea risc e tot în ograda mea, de alegător. Ţine de relaţia pe care-o am cu românii din străinătate. E îmbucurător faptul că aproape 1 milion de români din străinătate au venit la vot, dar există riscul să-i pun acum pe-un piedestal şi să-ncep să cred că tot ce vine de la ei e bun, frumos şi sfînt. Alegătorul român are „abilitatea” asta, de-a trece rapid de la «ce ştie ăia, bă?, că doar nu trăieşte ei aicea, în mocirla asta, cu noi!» la «ăştia sigur ştie, bă!, că doar ei nu mai trăieşte în mocirla asta, de ani de zile!» Adică, din nou, sugerez un pic de moderaţie, să nu cumva să ne contaminăm cu vreun model occidental inadecvat (gândul mă duce imediat la Movimiento 5 Stelle, care nu-i deloc un model către care să aspirăm ori de la care să ne inspirăm).

Nu ştiu dacă e al treilea ca importanţă, dar acum trec la riscuri care nu mai ţin neapărat de mine, ca alegător: Există riscul ca Alianţa USR-PLUS să gestioneze prost rezultatul obţinut în aceste alegeri, indiferent dacă ei doresc să-l privească drept o victorie sau o înfrângere. Nu-s foarte convins că vor reuşi să convingă noua majoritate parlamentară sau Guvernul Orban de necesitatea alegerilor pentru primari în două tururi. Dar n-ar trebui să se blocheze în asta, ci să negocieze o împărţire a primăriilor eligibile şi o susţinere electorală reciprocă în acele localităţi. Dacă USR-PLUS nu vor reuşi nici să încheie un aranjament politic solid cu PNL, pentru următorii 2 ani, mi-e teamă că vor pierde enorm în alegerile locale din marile oraşe. Iar asta începe să mă afecteze şi pe mine, în calitate de alegător, cetăţean şi contribuabil.

Al patrulea risc pe care-l văd în lista asta ţine de PNL. Poate că e un risc mai important decât cele de mai sus, dar l-am păstrat către final, pentru că ţine de gestionarea victoriei. Oamenii de la vârful PNL, inclusiv dl Iohannis, dl Orban, dl Bogdan, dna Turcan, dl Cîţu, au nişte rezerve inepuizabile de aroganţă şi paternalism, ceea ce îi poate duce rapid pe calea fostelor guvernări ale PSD. Sloganul „România în primul rând,” folosit de PNL în alegerile din 26 mai, poate activa foarte rapid primul risc prezentat mai sus, eventual „împachetat” în explicaţia oferită la al doilea risc. Dacă se va întâmpla asta, evident că se va activa şi al treilea risc din listă, cu rezultatul net al menţinerii PSD în poziţiile-cheie din administraţia locală.

Vreau să fiu bine înţeles: Eu nu pledez pentru eliminarea forţată a PSD de pe scena politică. Deocamdată, PSD e un partid atât de rupt de direcţia în care merge societatea românească, încât pierde teren şi aderenţi de unul singur. Cred că are suficient timp să se reinventeze până în 2024, iar electoratul lor chiar merită să fie reprezentat în Parlamentul viitor, chiar dacă 15-20% nu le va fi confortabil. Însă cred că e important să scăpăm de cultura organizaţională de tip PSD, iar cheia acestei transformări este la nivelul administraţiilor locale. Din acest motiv, pledez pentru un acord politic între PNL şi Alianţa USR-PLUS, care să fie parafat acum, în decembrie, pentru măcar 2 ani.

Dacă ar fi după gustul meu, acest acord ar conţine, în primul rând, măsuri pentru întărirea democraţiei la nivel local: nu doar alegeri în două tururi pentru primari, ci şi eliminarea barierelor pentru participarea politică la nivel local; semnăturile pentru susţinerea candidaţilor sunt doar primul pas—mai trebuie garanţii pentru sustenabilitatea partidelor locale şi regionale; o nouă modalitate de finanţare publică pentru partide, după numărul de voturi obţinute la nivel local, nu după procentele obţinute la nivel naţional; o reconfigurare a relaţiei dintre cetăţean/locuitor şi guvernarea locală, inclusiv digitalizarea funcţiei publice şi deschiderea datelor din primării; comasarea comunelor care nu sunt sustenabile financiar-bugetar; poate chiar şi comasarea judeţelor.

Sigur, mai sunt multe altele de făcut, inclusiv de reaşezat Justiţia pe o nouă cale, mai corectă decât ce-a intenţionat PSD din 2017 încoace, dar şi mai dreaptă decât a fost până-n 2016. Ori de pus Educaţia pe-o direcţie corectă, compatibilă cu secolul în care trăim. Cred că provocarea majoră de după aceste alegeri este reaşezarea cetăţeanului în centrul guvernării, cu corolarul că el, Cetăţeanul-alegător-şi-contribuabil, este un partener egal în drepturi cu Statul. Asta e cea mai mare aşteptare a mea, după aceste alegeri—şi sper că nu supraestimez, nici nu subestimez, din nou, aşteptările celorlalţi cetăţeni.

Mai cred că oamenii sunt foarte prezenţi, foarte implicaţi, şi aşteaptă cu adevărat leadership din partea politicienilor—ca nişte studenţi care se bucură că au trecut examenul şi ştiu că vor trebui să se-ntoarcă şi să aprofundeze materia asta, dar stau cu ochii mai degrabă pe data absolvirii şi pe recrutorii marilor companii. În fine, revenind la schimbarea profundă pe care am descris-o mai sus şi pe care cred că oamenii o aşteaptă de ceva timp, mai cred că fereastra de oportunitate rămâne deschisă doar până pe la sfârşitul anului 2021—dar se va închide câte puţin în fiecare lună care trece fără rezultate palpabile.

PS Mulţumesc încă o dată observatorilor şi delegaţilor din secţiile de votare—fără ei, democraţia noastră ar fi mult mai defectă; cu ei alături şi atât de implicaţi, am mai multă încredere în proces, în rezultate, în viitor!

fotografie realizată de mine la Dragonbowl-Berlin, septembrie 2019