Succesul reformelor (RO)

Aseară, am văzut Roman J. Israel, Esq. la televizor. (Tema din fundal a fost tratată şi de John Oliver, acum 3-4 ani.) Prima parte a filmului s-a potrivit mănuşă cu sentimentele pe care le trăiesc şi eu, de multă vreme—serios augmentate în ultimele zile. Tot în prima parte a filmului, am recunoscut în Roman sentimente şi trăiri prin care am trecut eu şi mulţi oameni din jurul meu—oengişti, jurnalişti, funcţionari, magistraţi, chiar şi politicieni. Am recunoscut, din jurul meu, chiar şi alegerea pe care a făcut-o Roman la jumătatea filmului (ilustrată în citatul ales). Ba chiar şi (parţial) modul în care s-a reîntors pe calea cea dreaptă.

Experienţa mea de viaţă (atâta câtă am) îmi spune că oamenii nu sunt împărţiţi în îngeri sau demoni—mai bine zis, că există extrem de puţini îngeri şi demoni puri şi autentici printre noi. Cred că-i un fel de distribuţie gaussiană, cu vreo 5-10% mai degrabă angelici şi vreo 5-10% mai degrabă demonici, la capete; iar în mijloc suntem noi, grosul, care ne înclinăm când într-o parte, când în cealaltă, în funcţie de tot felul de factori. Am văzut şi-un carton de genul ăsta pe Facebook, dar n-am stat să verific informaţia şi autorul citatului.

M-am gândit dacă e în vreun fel relevantă «natura umană», dacă-i «rea» sau «bună», cum se-ntrebau marii filosofi? Poate că e relevantă, dar nu în aspectul ăsta, pe care vreau să-l scot eu în evidenţă acum, adică pentru rolul statului. Mi se pare că ratăm imperial o chestiune teribil de simplă: make it easy for people to do the right thing! Ăsta cred eu c-ar trebui să fie rolul statului—să-i ajute pe oameni să facă întotdeauna ce-i corect (sau bun sau bine). Şi mi-e teamă că nimeni nu-şi mai pune întrebarea despre ce-ar fi corect (sau bun sau bine) să facă un om X într-o situaţie Y.

Dacă am şti ori am afla (sau am negocia politic şi-am cădea de acord) că-i corect (sau bun sau bine) să facă Z, am putea stabili prin legislaţie facilităţile, stimulentele sau premierile W, care să-l ajute pe oricare X să facă Z cu uşurinţă, în orice situaţie Y. Şi, eventual, am stabili prin legislaţie tot felul de condiţii, piedici, poate chiar pedepse, pentru toate acţiunile de tip non-Z în situaţia Y. Eu cred că la asta ar trebui să ne gândim, asta ar trebui să ne fie mantra pentru „buna guvernare” sau pentru „buna funcţionare a instituţiilor şi autorităţilor publice.”

Realizez că pe Roman îl vedem, în film, într-o situaţie care pare diferită de contextul expus mai sus. Dar e destul de clar că Roman e «obosit» de dificultatea alegerilor „corecte” şi tocmai de-asta «experimentează» o alegere „greşită,” dar uşoară—pentru că este înconjurat de oameni care tot timpul fac, cu uşurinţă, alegeri „greşite.” La rândul lor, William, Lynn, George, Maya, Jessie şi, mai ales, Derrell ar fi avut nevoie de cadrul de tip W, astfel încât să decidă ori să acţioneze corect (sau bun sau bine) tot timpul. Acolo, în deciziile celor din jurul lui Roman, vedem eşecul statului—în acele situaţii, statul nu i-a ajutat cu nimic, nu le-a făcut viaţa mai uşoară. Şi nici societatea, nici comunitatea, n-au avut instrumente de intervenţie.

Roman înţelege, în cele din urmă, ce era „greşit” în alegerea lui, dar nu i-a fost deloc uşor, nu i-a venit uşor, nu a primit nici sprijin, nici ajutor. Când ţi-e mult mai uşor să decizi ori să acţionezi greşit, sigur că dai naştere unei drame. Make it easy for people to do the right thing are şi un corolar de bun simţ: make it difficult for people to do the wrong thing. Lui Roman i-a fost mai uşor să aleagă „greşit” şi am convingerea că exact la fel s-a întâmplat în fiecare din dramele pe care le trăim în spaţiul public, în ultimii ani. Eu de la asta aş porni orice discuţie despre cum ne imaginăm succesul reformelor—al oricăror reforme.

Precizare: Am prins din zbor această expresie, make it easy for people to do the right thing, în cadrul unei dezbateri care-a avut loc în mai 2014, la Ljubljana. Cred că reprezentanta ZNS a pronunţat aceste cuvinte, iar ele mă urmăresc, iată, de mai bine de 5 ani. Îmi pare rău că nu-mi amintesc numele doamnei şi nici nu-l mai găsesc în notiţele mele, pentru că i-aş scrie să-i mulţumesc.

sursa ilustraţiei: Facebook/Roman J. Israel, Esq.