Urgenţa (RO)
A picat şi Guvernul dlui Ludovic Orban. După numai 93 de zile. Astfel, a rămas al doilea din coadă la indicatorul longevităţii, după Guvernul dlui Ungureanu (2012). Deh, jocul de-a anticipatele i-a cauzat un sfârşit grabnic, dar nesurprinzător. Ca să zic aşa, „pagubă-n ciuperci,” pentru că durata medie a Guvernelor României rămâne la 15 luni, deşi durata mediană e de numai 12.
Preşedintele Iohannis l-a desemnat (tot) pe dl Orban să formeze (un) al doilea Guvern, ceea ce mi se pare deja o glumă proastă 🙁 Pe viitor, această forţare îi va strica Preşedintelui capacitatea de-a media între partidele parlamentare de după alegeri. În plus, îl pune şi pe dl Orban în situaţia de-a-şi frânge gâtul (politic), pentru că PNL nu are un alt preşedinte de partid pregătit în culise. Eu nu cred că-i vorba de vreun blat între PNL şi PSD. Eu cred că-i prostie pură 🙁 Mai exact, e doar gândire conjuncturală, pe termen scurt.
În scenariul dorit de PNL, urmează 60 de zile în care Parlamentul să respingă 2 propuneri de premier, îndeplinind condiţia constituţională pentru declanşarea alegerilor anticipate. Odată îndeplinite aceste condiţii, PNL (şi USR-PLUS?) speră că Preşedintele va dizolva Parlamentul, iar alegerile parlamentare vor fi convocate (dacă permite CCR) în acelaşi timp cu alegerile locale, probabil pe 7 sau 14 iunie. O aventură ridicolă! 🙁 Evident că Parlamentul poate accepta a doua propunere de Premier, urmând să-l dea jos după alte 3 luni.
În ajunul picării sale (sic!), Guvernul Orban a adoptat 25 de OUG într-o singură şedinţă a cabinetului de miniştri. Rămâne de văzut dacă toate aceste OUG au fost adoptate valid, din punct de vedere procedural. Dacă da, media Guvernului Orban, de 6 OUG/săptămână (în cele 5 săptămâni ale anului 2020**, vezi graficul) ar fi comparabilă doar cu media de 5,7 din primul an al Guvernului Năstase. Dacă nu-s toate valide, probabil că vom rămâne la o medie de 1-2 OUG/săptămână (vezi 2020*), aşa cum ne-au învăţat toate celelalte guverne.
Desigur, rămânem cu întrebări de genul „cum e posibil ca o ţară să aibă, în medie, câte 2 urgenţe legislative pe săptămână, timp de 20 şi ceva de ani?” De ce nu putem legifera aşezat şi liniştit, asigurând transparenţa actului de guvernare şi participarea tuturor celor interesaţi la consultări? De ce au acceptat miniştrii proveniţi din societatea civilă să fie părtaşi la o astfel de porcărie sinistră? Un răspuns posibil este că, odată ajunşi la guvernare, oamenii oricărui partid, indiferent de background, „primesc” o pereche de ochelari de cal—ajung să vadă doar lucrurile urgente şi pierd din vedere lucrurile importante (uite, nişte idei).
Există, însă, şi o oportunitate (silver lining i-ar zice vorbitorii de engleză): În perioada de serviciu, în care Guvernul nu poate adopta acte de dispoziţie pe subiectele urgente, mi-ar plăcea să văd că miniştrii scapă de ochelarii de cal şi adoptă nişte acte de administrare pe subiectele importante. Nu-mi pun mari speranţe, dar sper că nişte oameni vor citi aceste rânduri şi, poate, le vor veni ceva idei—poate vor avea înţelepciunea de-a acţiona cu mintea-n cap! #abonantandiorsaliu
sursa foto: arhiva personală, benzinărie de lângă Ploieşti, ianuarie 2020