„Viermii,” politicienii şi eroarea (RO)

Humanum fuit errare, diabolicum est per animositatem in errore manere. Melius quidem erat, si nunquam erraremus[!] —Sancti Aurelii Augustini Opera, vol. IV, p. 412

Când ajunge cuţitul la os, viermii chiar te pot mânca de viu! Sau pot roade numai putreziciunea şi vindeca rana… Depinde—cât de bine ştii să să te porţi cu ei, politicianule?!? O modalitate bună de învăţare este prin încercare şi eroare; ai greşit, nu-i nimic, învaţă din asta şi mai încearcă o dată! Încă te bucuri de prezumţia de inteligenţă şi încă n-ai epuizat toate modalităţile, canalele şi instrumentele de dialog. Iar dacă ştii si poţi să-ţi recunoşti greşeala, elegant şi diplomat, poate vei ieşi mai înţelept din încercarea asta 🙂 Sper, pentru binele nostru, al tuturor, că nu vei persevera în eroare!

sursa foto: unica întâlnire CoCoAF cu PM Boc, iunie 2009

Era luni, cu toţii eram îngrijoraţi după violenţele de duminică, televizorul era deschis, iar eu povesteam aprins despre „corelaţia de la Lausanne.” Vocile de lângă mine mă fac atent asupra întâmplării de pe ecran: „Băi, ce-a slăbit ăsta!,” „Nu, frate, doar şi-a ras barbişonu’ şi-i mai luminos la faţă…” „Ia să vedem, ce zice?” Era Sever Voinescu şi mă bucura ce-auzeam din gura lui, pentru că mi se părea că îndemnul meu fusese, cumva, ascultat 🙂 Deodată, părea că ideea dialogului şi-a consultărilor publice era luată-n serios! „Decât” că mi s-a părut, pentru că nu fusesem suficient de atent la toate cuvintele, nuanţele şi implicaţiile:

PDL are la dispoziţie arma dialogului. Constatăm că a apărut o crevasă între politicieni şi societate şi o crevasă între putere şi opoziţie şi[, prin urmare, PDL] a luat decizia să înceapă un dialog pe trei paliere. PDL va lansa astăzi invitaţia structurilor civice pentru a veni la dialog şi să găsim împreună soluţii, iar Teodor Baconschi a fost însărcinat de Colegiul Director să organizeze acest dialog. S-a decis să înceapă un dialog cu structurile sindicale, iar Ioan Oltean a fost însărcinat cu acest dialog. Ne dorim un dialog cu celelalte partide politice, cu opoziţia, iar Emil Boc a fost desemnat să genereze şi să gestioneze acest dialog, a afirmat Sever Voinescu.

Desemnarea dlui Baconschi drept interfaţă cu societatea civilă avea oarecare sens, pentru că dînsul se revendică din acest mediu, e preşedinte de organizaţie şi patronează, la minister, singurul mecanism de dialog care mai funcţionează, cât-de-cât. Doar că ministrul de externe chiar n-ar fi avut de ce să discute cu societatea civilă despre actualitatea internă a protestelor de stradă, iar premierul Boc îşi asumase (tot eronat, după mine) dialogul cu partidele—mai bine făceau invers, c-ar fi avut mai multe şanse de succes… Despre desemnarea dlui Oltean în relaţia cu sindicatele, nu mai comentez, că i-a luat-o premierul înainte 😉

Absolut normal, când liderii politici nu-şi exersează, timp îndelungat, abilităţile de dialog şi consultare, au tendinţa de-a uita cum se face lucrul ăsta. Când te simţi încolţit, presiunea e şi mai mare, tinzi să uiţi tot ce-ai învăţat vreodată şi greşeşti. Aşa a greşit şi conducerea PDL, căzând în capcana unei soluţii politice, când avea de rezolvat o problemă socială, de resortul puterii executive. [Probabil că-i prima dată când USL îi ia faţa Preşedintelui în conturarea agendei politice, iar PDL înregistrează prima greşeală forţată.] Iar eroarea cea mai vizibilă pentru societatea civilă este că PDL a încercat să se substituie Guvernului 🙁

„Capu’ face, capu’ trage,” spune un vechi proverb. Organizaţiile societăţii civile aşteaptă de mulţi ani dialogul cu autorităţile, ba chiar l-au solicitat, l-au iniţiat de nenumărate ori, indiferent câte obstacole au întâmpinat pe parcurs. Politicienii aflaţi la guvernare au rămas surzi, au ignorat ideile şi soluţiile propuse, au zădărnicit orice formă de dialog, ba chiar au acuzat organizaţiile de tot felul de rele, care mai de care mai absurde şi ridicole. Era absolut previzibil că societatea civilă, atentă la mecanismele bunei guvernări, nu va dialoga cu partidul, ci cu autorităţile statului (chiar şi Parlamentul putea fi o soluţie).

Stângăcia cu care a fost iniţiat dialogul, datorată îndelungatei lipse de exerciţiu, atrage un răspuns pe măsură. Dacă guvernanţii continuă să mimeze dialogul, dacă nu învaţă cum se structurează o consultare publică ori dacă nu-şi amintesc că există mecanisme consacrate (gen CoCoAF), vor mai primi astfel de palme usturătoare din partea organizaţiilor societăţii civile 🙁 Aşa cum scriam cu 3 ani în urmă, există oameni în societatea civilă care nu-s dispuşi nici să se căciulească în faţa demnitarilor/politicienilor, nici să le dea cecuri în alb, pentru că politicienii reprezintă (doar) votanţi, pe când societatea civilă reprezintă drepturi.

PS Mă jigneşte profund atitudinea televiziunilor angajate politic, atunci când titrează sub numele lui Radu Mazăre textul „golan bătrân, vierme tânăr,” pentru că această atitudine trădează intenţia opoziţiei de-a-şi bate joc de dialogul cu societatea civilă în exact aceeaşi măsură în care o face şi actuala putere!