Zidul Berlinului (RO, #fotw25)

Aș vrea să-mi pot aminti ce făceam în acea joi, în afară de faptul că eram în armată, complet neștiutor despre ce se-ntâmpla la Berlin. Ar putea fi un exemplu de manual pentru teoria cu efectul fluturelui, din moment ce mi-a schimbat viața în nenumărate feluri. Au trecut 25 de ani de-atunci, între timp am aflat multe și-am făcut multe și eu. Cea mai importantă schimbare, de care mă bucur nespus zilele-astea, este că văd în jurul meu oameni care-au devenit mult mai mult cetățeni decât români! Poate că nu sunt eu întotdeauna de acord cu mijloacele pe care ei le întrebuințează, dar văd oameni care se luptă pentru respectarea dreptului de vot, pentru libertatea de opinie, exprimare, conștiință politică, pentru statul de drept, justiție și bună guvernare, integritate, egalitate, solidaritate, atât pentru cei dinăuntrul granițelor, cât și pentru cei din afară 🙂 Ba chiar și pentru cei cu dizabilități sau cei evacuați! Toate astea mă fac să am încredere în viitor, mai ales prin contrast cu ce-am trăit în trecut…

sursa: FalloftheWall25.com; mai recomand Lichtgrenze și Ballonaktion

Cel mai mult mă bucură libertatea! Eram copil, la Brașov, stăteam cu tata în dormitorul nașilor mei și ascultam Europa liberă, unde se discuta ceva ce sigur nu-nțelegeam. Tata comenta că, dacă ne-am fi născut doar câteva grade mai la sud, am fi avut de îndurat dictatura coloneilor, dar, în cele din urmă, am fi fost liberi! Nici asta nu cred că-nțelegeam pe-atunci… Abia când tata și-a petrecut prima vacanță în Grecia cred c-am înțeles 🙂 Iar când am ajuns eu prima dată la Berlin, am și simțit! Și întâlnirea cu monumentul Hand mit Uhr mi-a adus aminte că fiecare lucru contează!, impresionant de mult, vorba lui Martin Gore/Depeche Mode. Suntem liberi și, uneori, uităm asta—azi mi-ar plăcea să ne amintim de lacrimile celor care au suferit pentru ca noi s-ajungem aici și să le dăruim, retrospectiv, un zâmbet, astfel încât să ne sărbătorim cum se cuvine libertatea! 🙂 [Libertatea de-a ne face și de-a ne lua singuri, nu libertatea de-a primi pomeni! Mulțumesc pentru idee, Diacritica!]


infografic realizat de RFE/RL; click pe imagine pentru întreaga poveste

PS Dacă aș fi Președinte, dincolo de ce spuneam ieri cu privire la prima vizită oficială în afara României, eu aș face prima vizită privată la Berlin, pentru a-i omagia pe oamenii care au dărâmat Zidul!