Accesul la informații este, pentru mine, o pasiune mai veche. De fapt, prima mea întâlnire oficială cu subiectul a avut loc în perioada 2000-2001, când politicienii români au început să se discute serios despre integrarea euro-atlantică. Subiectul m-a interesat suficient de mult încât să fiu căutat/invitat, acum 4 ani, la lucrările grupul european de consultare pentru Principiile Tshwane. Anul ăsta e încărcat cu aniversări: 15 ani de când avem noi Legea 544, 50 de ani de când americanii au adoptat cea mai influentă lege (FOIA, sursă de inspirație pentru circa 100 de țări ale lumii), respectiv 250 de ani de la prima lege a accesului la informații, elaborată de Anders Chydenius în Suedia/Finlanda. Dar, pentru că luni mi-am anunțat candidatura la CSM, vreau să analizez un episod privind accesul la informații din/despre sistemul de justiție:
MCPDC deja pune la dispoziția publicului o mulțime de informații privind aplicarea Legii 544 în sistemul instanțelor și parchetelor. Păcat că nu le putem găsi și prin căutări în portalul datelor deschise, unde CSM stă aparent mai prost decât MJ (dar cantitatea nu e întotdeauna importantă). Din fericire pentru cei interesați, există o alternativă (neoficială, ce-i drept) de acces la niște date relevante, pe Onorată instanță. Însă mie altceva mi-a atras atenția, peste vară: Se discuta intens despre supra-popularea penitenciarelor, însă un deputat propunea 2 proiecte de lege (BP296 și BP297) privind mărirea pedepselor pentru infracțiunile de corupție. Știind că DNA are o rată de succes de peste 90%, la condamnări, mie mi se părea evident că măsura vizată prin cele 2 proiecte ar fi condus la o aglomerare și mai pronunțată a penitenciarelor, într-un termen destul de previzibil (poate doar 2-3 ani). Mi-ar fi plăcut ca răspunsul CSM să-mi spulbere orice temere…
Așadar, știrea era că CSM a avizat pozitiv cele 2 proiecte. Fiind eu preocupat de soarta instituției, le-am trimis o solicitare de acces la informații, pentru a înțelege cum au luat decizia, ce argumente au folosit, la ce fel de date statistice s-au uitat. (Din păcate, fiind în plin proces de upgrade, platforma de acces la informații Nu vă supărați nu funcționa la acea vreme; dar am relansat-o azi, de Ziua Internațională a Dreptului de a Ști.) Hai să vedem ce nu-i în regulă cu (non-)răspunsul pe care l-am primit de la CSM, pentru că explică o parte dintre obiectivele pe care mi le-am propus în proiectul de candidatură:
- Răspunsul primit de la CSM este un .pdf «închis», care nu poate fi citit de computer; mi-a fost scanat un print, ca să se vadă semnătura și ștampila, deși astea nu erau deloc interesante ori importante pentru mine;
- Linkurile oferite în acel .pdf, pe care am fost nevoit să le transcriu de mână în browser (vezi aici și aici), nu oferă niciun răspuns relevant pentru solicitările mele; de fapt, nici restul scrisorii de răspuns nu conține nimic relevant;
- Pe conținut, nu am primit motivarea deciziei, ci niște considerații inutile despre decizia adoptată; nu am primit nici setul de date statistice pe care s-ar fi putut baza acea motivare; iar Lucrarea DLDC 12750 nu se găsește nicăieri pe site-ul CSM;
- Pe procedură, iată că o întreagă comisie a CSM a dezbătut solicitarea mea de acces la informații, în loc ca ea să fie soluționată direct de persoana desemnată conform art. 3 și 4 din Legea 544, respectiv art. 3 și 4 din normele de aplicare;
- Managerial, nu se justifică, ba chiar e contraindicat, ca 7-8 oameni (comisia și personalul conex din DLDC) să se ocupe de o simplă solicitare de acces la informații, când treaba asta putea fi făcută mai repede și mai bine de un singur om.
Desigur, e posibil ca solicitarea mea să nu fi fost suficient de clară. La fel de posibil, poate că Lucrarea 12750 nu argumentează nimic, ci doar prezintă niște opțiuni ochiometrice, fără să se bazeze pe date statistice. Sper să pot afla, din interior, începând din ianuarie, din ce motiv nu am reușit să ne înțelegem, eu și CSM, prin acest schimb de mesaje, deși în alte situații ne-am înțeles de minune. Dar, în acest 28 septembrie aniversar (ca și acum 2 ani), mai mult decât simplul acces la informații mă preocupă capacitatea CSM de-a se implica în luarea unor decizii „cu mintea-n cap,” bazate pe date statistice relevante, atunci când se implică în politicile publice care afectează bunul mers al justiției. Am convingerea că, fiind mai transparent, CSM ar putea beneficia de sprijinul cercetătorilor din mediul academic și activiștilor din societatea civilă; ba chiar încrederea în justiție ar putea reveni la valori mai puțin îngrijorătoare. Cine știe, poate rezolvă de o manieră satisfăcătoare și problema penitenciarelor 😉
sursa graficului: Comisia Europeană via facebook/Onorată instanță
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}