Din lac în puț? (RO, aproape epistolar)

Am învățat multe lucruri bune de la Omar Ahmad și chiar le transmit mai departe, de câte ori am ocazia. Deși nu folosesc pe deplin tehnica scrisorii de mână, măcar un lucru pot să-l fac azi exact așa cum ne sfătuiește Omar: Domnule ministru Tudorel Toader, cred că sunteți prost sfătuit! Concret, inițiativa de-a scoate Inspecția Judiciară (IJ) de sub pulpana instituțională a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) e din ce în ce mai confuză. Am mai văzut așa ceva în 2013, când dl Liviu Dragnea era ministrul dezvoltării regionale, iar proiectul de lege privind „descentralizarea” (chipurile!) a fost, în cele din urmă, declarat neconstituțional, chiar dacă alte argumente decât ale noastre au fost luate în considerare, la acea vreme, de CCR.

sursa foto: Unsplash/Aaron Burden

În proiectul de modificare a „legilor justiției,” există și lucruri bune; din totalul de peste 180 de modificări punctuale, aproape 140 dintre propuneri ni se par OK. De asemenea, sunt încântat de faptul că EPPO (Parchetul European) a devenit o prioritate pentru Ministerul Justiției și c-ar putea fi inaugurat chiar în prima jumătate a anului 2019, când România va asigura secretariatul Consiliului UE. Însă lucrurile bune pălesc în fața celor făcute în pripă. Promit că voi reveni cu analize similare la subiectele din proiect care încă nu au fost discutate în spațiul public (detalii), dar cea mai recentă declarație a dlui ministru mă obligă să scot în evidență acum ideile care nu-s deloc OK în privința Inspecției Judiciare:

1. Expunerea de motive a proiectului de modificare a „legilor justiției” nu conține niciun fel de argumente privind motivele sau obiectivele mutării IJ de sub CSM.
2. Nu e clar dacă IJ ar fi avut o performanță suboptimală (și cum anume am măsurat-o), nici dacă CSM ar fi avut vreo influență (și care anume a fost acțiunea blamabilă).
3. Propunerile concrete din proiect nu explică de ce-am vrea sau la ce ne-ar folosi să scoatem IJ din autoritatea judecătorească, dar inspectorii judiciari să rămână magistrați.

Cu alte cuvinte, pare că ne aflăm în fața unei false probleme din toate punctele de vedere: pare să fi fost creată artificial, pare să nu ofere soluții pe termen lung, pare să ridice noi probleme prin efectele asupra sistemului și prin cheltuielile necesare pentru implementare. Cea mai recentă declarație a dlui ministru Toader e grăitoare în acest sens, din cel puțin 3 motive:

• amânarea cu 6 luni a măsurilor de organizare ilustrează complicațiile instituționale pe care le-ar implica adoptarea și implementarea acestei măsuri;
• sugerarea reorganizării IJ prin acte normative de ordin inferior legii denotă o gravă carență de cunoaștere a principiilor și prevederilor constituționale;
• subordonarea IJ față de Consiliul de Management Strategic (COMS) arată o înțelegere eronată a funcționării instituțiilor și dispreț față de obiectivele din SDSJ.

Concret, cel mai recent raport de audit cu privire la managementul IJ ne arată că există niște deficiențe, dar nu susține că acestea ar proveni din relația cu CSM. Dimpotrivă, recomandă ca IJ să fie consolidată ca o structură autonomă operațional în cadrul CSM. Mai mult decât atât, păstrarea IJ la CSM este 100% compatibilă cu obiectivele din SDSJ și planul de acțiune aferent, respectiv cu recomandările din cel mai recent raport MCV. În cursul anului 2016, IJ a soluționat circa 4.500 de lucrări privind judecătorii și circa 1.900 privind procurorii, ceea ce nu știm nici dacă-i bine, nici dacă-i rău, prin raportare la cei vreo 4.500 de judecători care au pe rol cam 3 milioane de dosare pe an și cei vreo 2.600 de procurori care procesează tot cam 3 milioane de lucrări pe an.

Un lucru, însă, e clar, la nivel de principiu constituțional (art. 134, alin. 2): numai CSM poate „judeca” răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, iar procedura care privește „ancheta” disciplinară, inclusiv organizarea IJ, trebuie stabilită prin lege organică. Acum, IJ este reglementată prin Legea 317/2004, care este lege organică; pentru a fi așezată în subordinea MJ tot prin lege organică, soluția șmecherească este propusă prin modificarea Legii 304/2004. Și spun că e șmecherească pentru a nu spune c-ar fi chiar frauduloasă, din cel puțin 2 motive:

• dacă IJ trece în subordinea Executivului, nu mai poate face obiectul reglementării prin legea care privește organizarea judiciară, ci
• trebuie să fie reglementată prin legea 90/2001 privind organizarea Guvernului și a ministerelor!

Nu în ultimul rând, trebuie arătat că mutarea IJ din cadrul CSM în coordonarea COMS nu ar rezolva niciuna dintre eventualele probleme (cel mai probabil false) care ar fi putut decurge din faptul că mecanismul decizional colectiv ar fi fost prea lent sau prea complicat. Înlocuirea unui for colectiv (CSM) cu un altul (COMS) poate chiar agrava deficiențele pentru o perioadă, până când noul for ar înțelege complexitatea activității IJ. Iar dacă nu știm care o fi fost acțiunea blamabilă a CSM față de IJ, cum ne asigurăm c-am putea s-o prevenim în relația dintre COMS și IJ? Și mai grav, COMS a fost înființat printr-un protocol de colaborare interinstituțională, nu prin lege organică; și este un organism fără personalitate juridică, responsabil exclusiv de implementarea, ajustarea sau dezvoltarea SDSJ. Cu alte cuvinte, mutarea IJ sub COMS ar putea fi neconstituțională, iar funcționarea IJ acolo ar putea fi ilegală, dincolo de ineficientă.

Desigur, ar exista o soluție privind creșterea autonomiei IJ, cu reglementare corectă, prin lege organică de înființare a unei autorități administrative autonome (vezi legea ANI, de exemplu), dar numai dacă devine clar din ce motiv sau în ce scop am vrea să facem acest lucru. Însă și în acest caz trebuie lămurit un aspect important: poate un magistrat să fie „anchetat” disciplinar de un funcționar? (știm că poate fi „cercetat” administrativ de un funcționar, dar nu e clar dacă și disciplinar). Dacă nu se poate, atunci IJ trebuie să rămână parte a autorității judecătorești, în cadrul sau sub autoritatea/coordonarea CSM; dacă se poate, atunci IJ trebuie să renunțe la modalitatea de recrutare a inspectorilor dintre magistrați (detașați pe durate de timp limitate) și să-și creeze un corp de inspectori-funcționari, complet separați de corpul magistraților.

În plus, dacă IJ iese din cadrul autorității judecătorești, dar inspectorii judiciari continuă să fie recrutați dintre magistrați, mai avem de soluționat 2 probleme spinoase: Ar însemna că, în loc de excepție (oricum prea frecventă pentru gustul meu), s-ar institui o adevărată regulă privind detașarea magistraților în funcții/posturi din afara autorității judecătorești. Iar o astfel de regulă ar săpa la temelia principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1, alin. 4), pe care inclusiv dl Toader l-a invocat în sensul că magistrații trebuie să-și vadă de treabă în Justiție, nu în Executiv. Astfel, dacă IJ iese din cadrul autorității judecătorești, dar vrem sa păstrăm excepția în privința detașărilor și să respectăm separația puterilor, inspectorii ar trebui să devină un fel de polițiști (agenți constatatori), iar asta ar însemna o diminuare semnificativă a statutului lor profesional.

Analiza funcțională realizată de Banca Mondială arăta încă din 2013 că era nevoie de o definire mai clară a obiectivelor IJ, a rezultatelor așteptate de la activitatea acesteia, a indicatorilor cu care măsurăm impactul acelei activități; abia după ce ar fi clar redefinite toate acestea, Banca Mondială sugera că IJ ar merita să devină o agenție cu un grad mai mare de independență. Și cam în direcția asta ar merge și obiectivele înscrise în SDSJ, dar încă nu avem un raport de progres din care să înțelegem dacă s-au schimbat parametrii de funcționare—dacă am fi avut un astfel de raport, garantat ar fi fost citat în expunerea de motive a proiectului de modificare a „legilor justiției.” Cine știe, poate chiar ar fi convins încă un membru CSM să voteze în favoarea unui aviz pozitiv? 😉

Închei aici, arătând încă o dată că toate considerațiile de mai sus ar fi trebuit să facă obiectul unei note de consiliere în atenția ministrului. Dacă acest lucru nu s-a întâmplat deloc, dl ministru Toader trebuie să înghețe proiectul de modificare a „legilor justiției” până când analizează feedbackul similar primit din sistem (arhivă .rar) sau până când își recrutează un consilier competent. Dacă a primit o astfel de notă, dar considerațiile de mai sus lipsesc, înseamnă că e prost sfătuit, iar acel consilier trebuie demis imediat! În fine, dacă a primit o notă care conținea considerațiile de mai sus, dar a ales s-o ignore, înseamnă că e prost sfătuit de colegii din Guvern și/sau majoritatea parlamentară PSD-ALDE, așa c-ar trebui să se opună măsurii, chit ca asta l-ar putea costa funcția de ministru…