You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Năzuinţe pentru euro-alegeri (RO)

Năzuinţe pentru euro-alegeri (RO)

. 4 min read

Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au fost organizate în urmă cu 40 de ani, pe 7-10 iunie. Înainte de asta, fiecare parlament naţional (din statele-membre) îşi trimitea acolo un grup de reprezentanţi, aleşi indirect (sau chiar numiţi). Nu doar că alegerile directe au îmbunătăţit (treptat şi, desigur, imperfect) reprezentarea popoarelor Europei în Parlamentul European, dar şi PE a devenit din ce în ce mai important în procesele decizionale europene. Întrebarea e cum facem ca PE să reprezinte şi idei, nu doar popoare 😉

Am intrat deja în campania electorală pentru aceste alegeri. Vor avea loc în 23-26 mai. Eu încă n-am decis cu cine să votez, dar am decis că voi vota. Aşadar, campania electorală mi-e importantă şi o separ categoric de cea pentru referendum (later edit: pentru evoluţiile domestice, relevante la referendum, recomand evaluarea făcută de Barbu). Voi urmări afişe, pliante, site-uri, eventual voi merge la (sau voi privi înregistrări cu) dezbateri între candidaţi, pentru că e singurul mod în care voi putea hotărî cui să-i dau votul meu. Ba chiar voi face un pic mai mult, implicându-mă şi în informarea celor mai tineri alegători.

Acum 40 de ani, în jurul sărbătorilor de Paşti, a avut loc un eveniment personal, care-mi deschide un unghi interesant pentru a privi altfel la alegerile din 26 mai. Pe vremea aia, n-aveam nici cea mai mică idee despre ce însemnau PE şi acele alegeri, nici chiar că România ar fi putut deveni vreodată membră UE. Eram la Braşov şi cred c-atunci a fost ultima dată când am văzut-o pe Florica, una dintre răzbunicile mele de la Bârlad. Aşa că voi aborda subiectul alegerilor europene din perspectiva unui „vasluian,” că mie nu-mi pasă de batjocura celor din jur.

Echivalez (un pic forţat) situaţia României în UE cu cea pe care-o are judeţul Vaslui în România. Şi, din perspectiva asta, prezint aici trei subiecte care mă sâcâie în preajma acestor alegeri—năzuinţele din spatele acestor subiecte sunt destul de transparente, sper. Mai nimeni dintre candidaţi nu vorbeşte despre aceste subiecte, iar jurnaliştii care mai atacă aceste idei (tangenţial) o fac aiurea, eronat—mai bine-ar fi tăcut, pentru că nu mai suntem o singură ţară, ci suntem o uniune. Mă refer la listele electorale, la afilierile politice din PE şi la Justiţia din UE:

Pentru că eu cred foarte tare în viitorul UE drept o uniune de cetăţeni (dincolo de uniunea de state-membre), sunt foarte înciudat că nu avem liste electorale paneuropene. Din moment ce membrii PE îi reprezintă pe toţi cei 500 de milioane de europeni, de ce sunt eu nevoit să votez doar listele propuse de partidele din România? De ce nu pot vota direct pentru dl Verhofstadt sau pentru dna Gomes sau chiar pentru dna Keller? În echivalent, alegătorul vasluian n-ar putea vota niciodată pentru dnii Barna (sibian), Cioloş (sălăjean), Bogdan (clujean) sau Manole (ialomiţean), ci numai şi numai pentru dna Creţu-Buzatu.

Dacă tot am adus vorba despre Barna-Cioloş şi alianţa USR/ PLUS+, pe mine mă interesează foarte tare să aflu în ce grup politic din PE îşi doresc ei să activeze. Chestiunea afilierilor politice europene mi-e importantă tot din perspectiva unionistă de mai sus. Nu mi-e totuna dacă vor evolua într-un grup politic cu viziuni inter-guvernamentaliste, federaliste sau chiar unioniste. Cu 5 ani în urmă, chiar a doua zi după alegeri, PNL a decis să plece din grupul liberalilor europeni către cel al popularilor—astfel, la acea vreme, PNL mi-a „furat” votul, pentru că eu am rămas nereprezentat 🙁

Iată că mai am nevoie de-un paragraf pe tema asta: Cum ar fi ca dna Creţu să-şi convingă alegătorii de la Vaslui, după care, ajunsă în Parlamentul de la Bucureşti, să se-alăture la Pro România sau chiar la PRU ori PRM? Da, ştiu, se mai întâmplă şi-acum 🙁 Dar aş vrea tare mult să evităm astfel de situaţii. Ah, şi mai e una (reală, nu ipotetică) foarte tare: PSD şi PNL pretind că vor pune România înainte de toate în PE 😛 Ca şi cum vasluienii ar putea vreodată să pună Vasluiul înainte de toate, când ajung la Bucureşti? Nici răzbunica Florica nu i-ar fi crezut, iar ea nu ştia că-i unionistă 😉

Nu în ultimul rând, pentru că sunt unionist şi cred în puterea unificatoare, cvasi-constituţională, a Cartei drepturilor fundamentale a(le cetăţenilor) UE, pe mine mă interesează şi chestiunea Justiţiei europene. Dacă vasluienii ar avea drepturi diferite de bistriţeni, poate c-ar avea sens să existe modalităţi diferite de organizare a Justiţiei. Dar Carta spune că vasluienii au aceleaşi drepturi şi cu doljenii, şi cu bistriţenii; şi cu valonii, corsicanii, bavarezii, catalanii, laponii sau moravii. Deci am convingerea că trebuie abordată chestiunea, chiar dacă ne va lua 40 de ani să vedem unificarea Justiţiei din întreaga UE.

Mai sunt multe alte subiecte pe agenda cetăţenilor şi instituţiilor UE, în cei 5 ani care vor urma. Dar cele trei de mai sus mă interesează pe mine, la nivel personal—pe acestea trei le vreau eu reprezentate în Parlamentul European. Da, ştiu, ce idei creţe am şi eu?!? 😛 Le am şi mi le expun, pentru că eu cred în dreptul unui copil de 8 ani de-a se mira, în 2059, că lucrurile au stat, cândva, altfel—aproape de neimaginat după ideile şi criteriile care-i vor fi modelat gândirea şi viaţa!

sursa foto: alegerile-europene.eu; video de la dedataastavotez.eu