Întâmplarea face că, pe 15 iunie, am împlinit vârsta de 15.000 de zile, în timp ce participam la sărbătoarea de 15 ani a colegilor de la AIP-Bulgaria. Anul ăsta se împlinesc 10 ani de când eu lucrez nemijlocit în proiecte privind accesul la informaţii de interes public, respectiv 10 ani de când sărbătorim, la nivel global, 28 Septembrie—Ziua internaţională a dreptului de a şti. În mod normal, aş fi avut motive de sărbătoare, bucurie… Dar mi-e teamă că nu trăim vremuri normale 🙁
sursa ilustraţiei: abm-enterprises.net
Mă alătur protestului organizaţiilor care critică recenta ordonanţă de urgenţă privind ICR, tot aşa cum protestez împotriva nedreptăţii săvârşite de noua majoritate parlamentară la TVR ori de ministrul interimar al educaţiei în privinţa Consiliului de etică… Zău aşa, am obosit să tot protestez! Vreau să construiesc! De ce nu avem politicieni, administratori, conducători de instituţii, adică parteneri, care să vrea să construiască?!? De ce toţi vor să radă ce-au făcut ceilalţi şi s-o ia de la zero?!?
În primul rând, pentru că nu ştiu, nu vor să afle, au o agendă teribil de îngustă şi obtuză 🙁 Pe ei nu-i mână-n lupta politică dorinţa de-a produce valoare adăugată, în beneficiul marii majorităţi a cetăţenilor, ci răzbunarea împotriva adversarilor politici, motivată mai degrabă de lipsurile pe care le-au avut de suferit proprii clienţii politici. De fapt, pseudo-politicienii ăştia nici măcar nu luptă, pentru că sunt laşi—ei lovesc pe la spate, după care fug, să nu cumva să fie recunoscuţi, să nu le ceară cineva socoteală…
Şi noi avem răbdare cu ei, de mai bine de 20 de ani… Adică nu le cerem să dea socoteală, ci răbdăm… Aşa am ajuns să n-avem de unde alege la primărie, să nu ştim, de fapt, ce/pe cine alegem în consiliile locale şi judeţene, să nu ştim câţi bani se pierd aiurea din taxele noastre, să nu-nţelegem de ce directorii pleacă exact când ar trebui să rămână, de ce sunt decapitaţi Patapievici şi Lăzescu, fără o evaluare a performanţelor manageriale… Chiar aşa, cine poate evalua performanţele?!?
Când Andi Lăzescu a fost numit la TVR, în locul lui Alexandru Sassu, când Patapievici a fost numit la ICR, în locul lui Augustin Buzura, a fost la fel… Iar eu tot nu ştiu: ce proiecte de management au avut Sassu şi Buzura?, cât din proiecte au reuşit să facă?, dar proiectele lui Lăzescu & Patapievici au păstrat ceva din ce făcuseră ori doriseră să facă predecesorii lor?, iar din propriile proiecte cât % au reuşit să îndeplinească?, cum poate Cristea să preia TVR fără program, proiecte, obiective—şi, mai ales, de ce face asta?!?
Acum ştiu de ce mă simt mult mai bine în Bulgaria—aici, prostiile guvernanţilor nu mă lovesc în plex ori în moalele capului, oricât de îngrozitor de asemănătoare ar fi cu cele de-acasă… Aici mi-e mai uşor să văd ce se construieşte, pentru că nu-mi dau seama foarte bine ce anume se distruge… Dar cel mai trist e că, privind dinspre Bulgaria, imaginea României apare foarte aproape de Ungaria—tot nu cred în FIDESZ-izare, dar deja mi se face teamă! Mi-aduc aminte de ministrul Ponta şi fac apel la premier: Opreşte-te!!!
PS Înţeleg că despre 13-14-15 iunie nu s-a vorbit, anul ăsta?!? Recomand o lectură despre care am aflat de la colţ… Nu pot să vă urez weekend plăcut, că la mine doare 🙁
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}