Am de rezolvat această «problemă» de matematică simplă—ba chiar de aritmetică, dacă mă gândesc bine: Am numai 4 elemente care contează cu adevărat în «ecuaţie», adică A, B, C şi D. Iar pe toate aceste elemente le raportez la o măsurătoare pe care o notez cu x. Mă aflu în situaţia în care trebuie să aleg cu care dintre cele 4 elemente vreau să «convieţuiesc», ştiind că am la dispoziţie 2 runde de sortare.
A = 2x. B = C = D = ~x.
Până aici, e suficient de clar, sper 😉 La prima rundă de sortare, am voie să rămân cu doar 2 elemente, în funcţie de care dintre ele are mai mult pe măsurătoarea x. Evident, A trece direct către runda a doua; la fel va face şi oricare dintre B, C sau D, într-un mod pe care nu-l pot prezice; cu alte cuvinte, la prima rundă am un rezultat de aproximativ «2 la 3». Întrebarea este dacă e cât-de-cât predictibil ce voi face în a doua rundă de sortare?
Dacă C sau D intră în a doua rundă de sortare, atunci B se adaugă la A, iar rezultatul este «3 la 2» în favoarea lui A. Dacă B intră în a doua rundă, C şi D se distribuie relativ egal către A şi B, iar rezultatul este un fel de 2,5 la 1,5, adică tot un fel de «3 la 2» în favoarea lui A. Prin urmare, în oricare variantă, A pare predeterminat matematic (sau doar aritmetic) să-mi fie elementul cu care voi «convieţui», chiar dacă vreau sau nu, pentru că nu pot înlocui măsurătoarea x—şi ea e predeterminată.
Sper că n-a fost prea greu până aici 😉 A e dl Iohannis, în timp de B, C şi D sunt dnii Barna şi Diaconu, alături de dna Dăncilă. Sortarea în 2 runde e modalitatea de alegere a Preşedintelui României. Măsurătoarea x e chiar popularitatea acestor candidaţi, în procente sau în număr de voturi, conform sondajelor. (Elementul E = dl Paleologu pare evident că nu mai contează în acest exerciţiu, din moment ce E = ~x/2.) Predeterminările rezultate din măsurătorile sociologice par să fie deja imuabile.
Aşadar, din punctul meu de vedere, jocul e deja decis. Eu pot accepta să «convieţuiesc» cu A sau B sau E, dar nu-mi place în mod deosebit niciunul dintre cele 4-5 elemente descrise mai sus. Mă aflu în situaţia în care, dacă aş vrea să aleg, nu am ce; prin contrast, dacă trebuie să aleg, nu vreau să aleg dintre aceste 4-5 elemente. Voi merge la vot, pentru că eu cred că e important, însă îmi voi anula votul. Sper să fie interpretat corect: un semnal că nu-mi place cu adevărat niciunul dintre candidaţi, că nu-mi place acest «3 la 2» predeterminat pentru turul 2.
Abia aştept ziua în care vom avea opţiunea NOTA (none of the above = niciunul dintre cei de mai sus) pe buletinele de vot—cu înţelegerea că niciunul dintre candidaţi nu poate candida a doua oară, dacă NOTA „câştigă alegerile.” Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente (AEP) pare să fie de acord cu varianta asta 😉 Aşadar, eu voi vota nul, pentru că încă nu am la dispoziţie #NU, adică #NiciUnul—sau #NOTA, adică #NoneOfTheAbove. Mai ales pentru că, zilele-astea, «ecuaţia» are o singură soluţie—una care mie nu-mi convine (deşi pot să «convieţuiesc» cu rezultatul).
Actualizare, 9 noiembrie: Mi-e important mie să precizez că, în aceste alegeri, mă interesează mult mai mult procesul decât rezultatul. Există motive diferite pentru care nu mă simt reprezentat de niciun candidat, la fel cum există motive diferite pentru care aş putea «convieţui» cu oricare dintre A-E, chiar dacă niciunul nu mi-e mie pe de-a-ntregul pe plac. Cheia acestor alegeri, a acestui exerciţiu electoral, este participarea la proces, nu rezultatul în sine! Rezultatul va fi important abia în 2020, întâi la alegerile locale, apoi la cele parlamentare.
sursa ilustraţiei: amazon.com; imaginea îmi aduce aminte de Cornul abundenţei 😉
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}