Actualizare, 18 septembrie, 8:00 am: Curtea Constituţională a decis ieri că legea de revizuire este constituţională şi, prin urmare, se va organiza un referendum; aparent, votul a fost 7:2, aşa încât aştept motivarea înainte de-a discuta dacă am greşit în rationament.
Actualizare, 11 septembrie, 8:00 pm: Tocmai mi-am dat seama că-n art. 23 din Legea 47/1992 este înscrisă condiţia ca legea de revizuire a Constituţiei să fie „validată” de Curtea Constituţională cu votul a două treimi din membrii săi. Deci e suficient să existe doar 4 înţelepţi pentru a bloca organizarea referendumului 😉
Zilele-astea, se tot vorbeşte în emisiunile televizate despre diferenţele dintre iliberalismul din Ungaria şi Polonia (care-ar avea ceva ancore ideologice) şi cel din România (care-ar fi rezultatul unor simple disperări sau neghiobii). Nu-s atât de versat în astfel de chestiuni, aşa încât nu mai comentez şi eu pe acest subiect—ba chiar mi se pare irelevant care-i motivul iliberalismului, câtă vreme el afectează vieţile unor oameni cât se poate de concreţi. Prin urmare, propun să ne uităm încă o dată la neghiobia care însoţeşte efortul de modificare a Constituţiei, pentru că se apropie votul final din Senat, posibil chiar mâine.
| Textul actual | Textul propus |
|---|---|
| Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. | Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. |
Despre disputa privind art. 48 din Constituţie scriam chiar săptămâna trecută: „textul propus discriminează între «bărbat» şi «femeie», deşi drepturile [inclusiv dreptul la căsătorie] trebuie să poată fi exercitate de orice «persoană» sau, la limită, de «cetăţean».” Despre discriminare am mai scris în iulie 2016, când am arătat că nu-i normal să ne aflăm în situaţia în care statul român le permite cetăţenilor români Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin să se căsătorească cu (câte) un cetăţean străin, dar cetăţeanului român Adrian Coman nu. Prin această restrângere a dreptului din art. 48, statul român ar ajunge să-şi încalce propria Constituţie—mai ales art. 4, alin. 2 şi art. 16, alin. 1, care nu permit nicio formă de discriminare.
Însă, pornind de la textul propus, vreau să scot în evidenţă altă aberaţie, strict juridică, la care am mai făcut aluzie în iunie 2017: Toate drepturile şi libertăţile din Constituţia României (ca şi îndatoririle ori obligaţiile) au drept subiect «cetăţeanul» sau «persoana». În sens constituţional, «persoana» este „o făptură umană,” iar «cetăţeanul» este „o făptură umană care deţine cetăţenia statului român.” Dacă se aprobă textul propus, vom avea cel puţin un drept (cel la căsătorie) care se exercită diferit de «persoane» sau «cetăţeni», în funcţie de gen/sex—iar asta contrazice şi art. 15, alin. 1 din Constituţie.
Astfel, dacă se adoptă modificarea propusă, întreaga doctrină şi jurisprudenţă a drepturilor omului va suferi modificări profunde în România: «bărbatul» şi «femeia» vor deveni subiecţi de drept, în locul formulelor consacrate, de «cetăţean» sau «persoană», care sunt neutre din punctul de vedere al genului/sexului. Tocmai din acest motiv, textul actual al Constituţiei foloseşte «soţi», adică tot un cuvânt neutru din punctul de vedere al genului/sexului. Dacă acceptăm modificarea din textul propus, neghiobiile iliberale vor putea continua nestingherite, cu alte eventuale restricţii sau diferenţieri în privinţa exercitării drepturilor constituţionale—după rasă, etnie, religie etc.
Aşadar, rolul de ultimă stavilă împotriva unor asemenea aberaţii sau neghiobii îi revine Curţii Constituţionale. CCR este chemată să raţioneze cu înţelepciune. Membrii CCR sunt chemaţi să judece fără părtinire politică—mai exact, fără motivaţii electorale. Să realizeze că textul propus, în forma în care a ieşit din dezbaterea parlamentară, reprezintă o restrângere a dreptului la căsătorie (art. 53), chiar dacă nu-l suprimă pe de-a-ntregul (Decizia 580/2016); că textul nu poate fi aplicat în mod nediscriminatoriu (tot art. 53) şi că, mai mult decât atât, încalcă egalitatea între cetăţeni (art. 4), universalitatea drepturilor (art. 15) şi egalitatea în drepturi (art. 16).
Avem o şansă privind stăvilirea iliberalismului în România. Această şansă este judecata dreaptă a CCR. După votul final din Senat, CCR are un termen de 5 zile pentru a trimite proiectul de modificare a Constituţiei înapoi în Parlament. Sau înainte, către un referendum despre care ştim deja că nu poate fi organizat în condiţii sigure, pentru că nu e suficient timp şi pentru că legislaţia e găunoasă. S-ar putea ca soarta democraţiei liberale în Europa să depindă de 5 oameni înţelepţi din cei 9 de la CCR. Cu mult mai dramatic decât cei 12 oameni furioşi de la cinema!
sursa foto: gifbin.com
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}