Better to be online than in (any) line! 😉 —parafrază de Stela Mocanu, Director Executiv, e-Government Center, Moldova
Astăzi a fost Ziua Internaţională a Dreptului de a şti sau, dacă vreţi, a liberului acces la informaţii. Nici nu mai ştiu când am sărbătorit-o prima dată, însă cred că a fost un eveniment organizat de CJIşi AMP. Sigur, multe organizaţii au avut proiecte şi evenimente legate de acest subiect, de-a lungul timpului—printre ele, TI, APD, IRT, CRJ, Apador, SAR… Anul ăsta, însă, am fost invitat să particip, din partea FOIAdvocates, la Chişinău şi Ungheni, într-o serie de evenimente organizate de Acces-Info. Întâmplător, sincronul săptămânal (cu littlenot-bluespadesbikingwoodly on berlinerbass) are o temă lansată, în urmă cu ceva timp, de un prieten al nostru de la AfP, se potriveşte foarte bine cu evenimentul 🙂
Acum 10 ani, pe 13 şi 18 septembrie, Parlamentul adopta legea privind liberul acces la informaţiile de interes public. Promulgată şi publicată în Monitorul Oficial pe 12, respectiv 23 octombrie, legea 544/2001 a devenit o constantă a activiştilor şi experţilor din sectorul neguvernamental românesc. Apariţia acestei legi a rezultat din colaborarea unor politicieni şi funcţionari experimentaţi cu activiştii şi experţii din sectorul ONG. E greu de spus dacă legea ar fi apărut şi fără contribuţia oengiştilor, după cum e şi mai greu de spus dacă legea ar fi fost mai bună sau mai proastă, mai uşor sau mai greu de implementat…
Cert este c-a existat o fereastră de oportunitate, iar aspiraţiile de normalitate transparentă în relaţia sectorului public cu cetăţenii-contribuabili şi-au găsit, acum 10 ani, încununarea cu un succes legislativ. Pentru că asta nu era nici pe departe suficient, ci trebuia lucrat la implementare, activiştii şi experţii şi-au continuat munca, unii contribuind la redactarea normelor metodologice, alţii instruind funcţionarii, unii testând limitele cadrului legal, alţii diseminând ştirea că a apărut o lege nouă… Deodată, un drept constituţional care, până atunci, era văzut cam abstract, prindea forţă, căpăta contur, mişca oameni!
Aspiraţiile unor activişti s-au sprijinit pe cunoştinţele unor experţi; curând, unii experţi au devenit activişti, iar unii activişti au devenit experţi; alţii au rămas deopotrivă activişti şi experţi în domeniul accesului la informaţii. Sigur, nu-i uşor să defineşti ce-nseamnă expert într-un anumit domeniu, după cum nici cu activistul sau cu activismul nu mi-e ruşine… Dar există oameni care împletesc şi întrunesc ambele atribute, uneori fără să-şi dea seama, tocmai prin prisma preocupărilor—aspiraţiile le nutresc curiozităţi, iar răspunsurile găsite ajung să le contureze noi aspiraţii 🙂 Sau expertiza conturează obiective care se bizuie pe/necesită şi mai multă expertiză 🙂
Eu nu fac distincţie între cele două—sau nu vreau să-i dau prea mare importanţă distincţiei, pentru că nu-mi foloseşte prea mult într-o lume în care şi activiştii, şi experţii sunt din ce în ce mai puţini! De exemplu, la 10 ani de la adoptarea legii 544, într-o stare deplorabilă a accesului la informaţii din scumpa noastră patrie, nimeni din presă n-a sesizat că România s-a angajat în OGP pe 20 septembrie şi că promite un plan de acţiune până în martie 2012. Dincolo de retorica găunoasă, în calitate de activist, văd în semnătura asta o oportunitate 🙂 În calitate de expert, mă îndoiesc că se va realiza ceva palpabil, concret, atât de curând 🙁
Şi-mi exemplific scepticismul „educat”: ANI a achiziţionat un sistem OCR cu care transformă declaraţiile de avere şi de interese din nişte hârtii ilizibile, completate de mână, în fişiere electronice susceptibile de-a fi arhivate, analizate şi verificate încrucişat. Şi e foarte bine, că avea nevoie! Dar, deşi gestionează, cu resurse plătite din bani publici, nişte informaţii de interes public, comunicate publicului din oficiu, ANI nu oferă aceste informaţii în format deschis, liber, ci tot în formatul acela închis, neprelucrat 🙁 Încă din mai 2010, eu le-am propus (activist sau expert?!?), să le publice în parteneriat cu Dosarele HotNews—credeţi că dl. ministru Baconschi va avea mai multă trecere?!? 😉 Prin contrast, Moldova a făcut deja saltul calitativ:
Câteva ore după ce am publicat aceste gânduri, s-a dat publicităţii această clasificare globală privind legislaţia accesului la informaţii, iar comparaţia România-Moldova este grăitoare. Câteva zile mai târziu, situaţia este confirmată şi de campania celor 6 întrebări.
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}