You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.
Alegerile locale (RO)

Alegerile locale (RO)

. 4 min read

Guvernul Orban 2 a adoptat OUG 44, cu o mulţime de derogări de la regulile în vigoare, de la legislaţia electorală aplicabilă alegerilor locale. În urmă cu două zile, criticam conţinutul OUG 34 (art. I, pct. 5), prin care Guvernul instituia o excepţie de la procedura transparenţei decizionale „în cazul proiectelor de acte normative prin care se stabilesc măsuri aplicabile pe durata [...] stării de urgenţă ori care sunt o consecinţă a instituirii [acestei] stări.” Foarte bine, Guvernul s-a acoperit, întrucât conţinutul OUG 44 pare a se referi la consecinţa amânării alegerilor locale, din cauza prelungirii stării de urgenţă. Deci adoptarea OUG 44 pare a fi în conformitate cu excepţia instituită prin OUG 34. Dar e corect?

Mie nu mi se pare corect! Pentru că doar primele 3 articole şi, respectiv, ultimul articol din OUG 44 sunt în mod nemijlocit legate de consecinţele stării de urgenţă. Celelalte articole din OUG 44 (prin care se instituie derogări de la legislaţia electorală aplicabilă alegerilor locale) nu sunt dispoziţii de administrare nemijlocită a consecinţelor, ci sunt absolut voluptorii (din categoria nice to have—hai să le băgăm acum, că poate nu se prinde nimeni). Derogările din art. 4-7 ar fi putut fi adoptate şi mai târziu, cam peste-o lună, după aplicarea corectă a procedurii de transparenţă decizională, exact aşa cum e ea prevăzută în art. 7 din Legea 52/2003. Nu mă voi hazarda să spun că-i neconstituţional ce-a făcut Guvernul, dar pot spune că-i o porcărie 🙁

Acuma, să luăm pe rând prevederile criticabile din OUG 44, să vedem în ce constă porcăria:

  • art. 4, alin. 1 spune că se înjumătăţeşte numărul minim de susţinători necesar pentru depunerea candidaturilor—măsura era aşteptată, la nivel normativ general, de principiu, dar nu rezultă de nicăieri ce legătură are cu starea de ugenţă?; cu alte cuvinte, de ce este aceasta o excepţie aplicabilă doar pentru alegerile locale din 2020?
  • art. 4, alin. 2 spune că e suficientă o singură listă de semnături pentru depunerea candidaturilor şi la consiliul local, şi la primăria din aceeaşi circumscripţie electorală—şi măsura asta era aşteptată, fiind tot de bun simţ, pe undeva, dar nici aici nu-i clară legătura cu starea de urgenţă; prin urmare, de ce e asta o excepţie aplicabilă doar la alegerile locale din 2020 şi nu pentru toate alegerile locale, de-acum încolo?
  • art. 5 spune că, pentru a depune candidaturi în toate circumscripţiile electorale, e suficientă o listă cu 25.000 de semnături—din nou, o măsură aşteptată, relativ de bun simţ; însă, dincolo de faptul că nu-i clară legătura cu starea de urgenţă, mai apare o problemă: cele 25.000 de semnături trebuie distribuite teritorial (minimum 500 din fiecare judeţ, respectiv 1.000 din Bucureşti), ceea ce contravine şi recomandărilor Comisiei de la Veneţia, şi spiritului Deciziei CCR 75/2015 (vezi §25, §33 şi §39).
  • art. 6 spune că, pentru a depune candidaturi, lista de semnături poate fi substituită prin achitarea unei „contribuţii electorale” (cuantumul este diferenţiat între independenţi şi formaţiuni politice)—dincolo de întrebările de mai sus (care rămân valabile şi aici), această prevedere înfrânge două principii care fuseseră instituite prin reforma electorală din 2015 (amintesc aici de Politică fără Bariere): a) principiul egalităţii între candidaţi şi b) principiul relevanţei electorale a candidaţilor; înlocuirea listelor de semnături cu o sumă de bani încalcă flagrant principiul b) şi poate conduce, de fapt, la blocarea accesului în alegeri pentru partidele mici, care încă n-au primit subvenţii de la bugetul de stat; iar „măsura corectivă” (cuantumul diferenţiat) face ca eroarea logică din abordarea principiului b) să conducă şi la încălcarea efectivă a principiului a).
  • art. 7 spune că dosarele de candidatură şi listele de susţinători vor putea fi depuse în format electronic—şi măsura asta era aşteptată de mult, însă nici asta nu-i direct legată de starea de urgenţă; în plus, Guvernul şi Autoritatea Electorală Permanentă vor avea dificultăţi mari de trecut, pentru că recent-adoptatele OUG 38 şi OUG 39 tocmai au introdus un dublu-standard pe piaţa semnăturilor electronice („concurenţă neloială” şi potenţial de abuz, spune Bogdan Manolea): unele formaţiuni politice vor putea obţine semnătură electronică de la STS (pentru că sunt persoane juridice de drept public), însă nu e clar dacă şi candidaţii independenţi!
  • [în plus, am aflat de la Alin Hîldan că mai există o problemă la art. 3 din OUG 44: prelungirea mandatelor se poate face numai prin lege organică—în acest sens, ne uităm în Codul administrativ, să vedem ce scrie la art. 128, alin. 3, la art. 151, alin. 3 şi la art. 177, alin. 3; cu alte cuvinte, prelungirea mandatelor prin OUG 44 s-ar putea „să nu ţină apă.”]

Aşadar, în art. 4-7 [plus art. 3] din această OUG 44, s-au strecurat câteva erori grave de logică şi câteva elemente de neconstituţionalitate—unele dintre ele ţin de lipsa unei legături nemijlocite cu prelungirea şi/sau cu consecinţele stării de urgenţă, altele ţin de ineptitudinea legislativă a oamenilor care au gândit, au scris şi, respectiv, au adoptat textele. Eroarea cea mai gravă vine din faptul că Guvernul s-a folosit de instrumentul de legiferare delegată (OUG) într-un domeniu în care n-avea el treabă acum! Elementele de neconstituţionalitate şi/sau erorile de logică ar fi putut fi evitate, dacă Guvernul nu se ascundea şerpeşte în spatele excepţiei de la procedurile de transparenţă, pe care tot el a instituit-o prin OUG 34.

Îmi trece prin cap o singură formulă de încheiere: Iată cum prostia şi minciuna şi-au dat mâna! 🙁 E foarte trist că s-a ajuns aici... Soluţia e simplă şi foarte la îndemână, aşa c-o explic «pas cu pas», ca să fie pe-nţelesul politicienilor de la PNL:

  • nu mai guvernaţi prin OUG!
  • luaţi-vă consilieri mai buni!
  • folosiţi procedurile de transparenţă!
  • veţi descoperi că un proces decizional bine pus la punct dă rezultate mai bune, mai durabile, mai utile societăţii pe termen lung!
  • şi că adevărul rezultat dintr-un astfel de proces e absolut necesar pentru stat, guvernare, popor, aşa cum scriam în Constituţia pentru copii din 2017 (la pag. 25 😛).

sursa foto: camera telefonului meu, detaliu de pe un raft din biblioteca mea