Sunt ultimele minute ale campaniei electorale, așa că mă grăbesc să scriu înainte de-a expira termenul: M-am hotărât cu cine votez și nu fac un secret din asta—voi vota cu Iohannis, în ciuda faptului că încă am îndoieli în privința verdictului de la ICCJ, în dosarul cu ANI. Și mă simt dator să explic cum de-a ajuns Iohannis să treacă peste pragul îndoielilor, mofturilor și cârcotelilor mele de până acum… Mi-am petrecut multe ore citind și analizând platformele electorale ale primilor 5 candidați, conform sondajelor, alături de câțiva cetățeni mult mai funky decât mine 🙂 Dar la fel de porniți pe verificarea factuală, obiectivă, a ideilor prezentate publicului larg de către aspiranții la demnitatea de Președinte al României!
sursa foto: factual.ro și/sau Funky Citizens, unde există și materiale privind neregulile electorale, realizate împreună cu colegii de la APADOR-CH
Eu am verificat doar concordanța și/sau coerența unor afirmații din platformele electorale ale acestor cinci prezidențiabili favoriți cu textele constituționale. Criteriul după care fac alegerea este „dependența programului prezidențial de bunăvoința premierului și/sau majorității parlamentare” (mai exact, frecvența referirilor la prevederi din art. 86, 87 și 88 din Constituție). Ponta și Udrea au scoruri foarte mici pe acest criteriu (asta ar fi bine!), numai că programele lor sunt mai degrabă de premieri, nu de președinți (oricum, n-am încredere în ei!). Macovei e cea mai dependentă (cu scoruri foarte mari!) de existența unei majorități parlamentare favorabile și/sau a unui premier cooperant. Iohannis și Tăriceanu sunt [aproape] la egalitate, cu scoruri destul de mici—între cei doi, e mai util să votez cu Iohannis, desigur…
sursa: Alex Popescu via facebook/Factual
Mai e un detaliu, care mie mi s-a părut important: În răspunsul dat pentru Campania Politică fără Bariere, am găsit aceleași formulări, frazări, idiosincrazii de limbaj ca-n programul publicat pe pagina oficială a candidatului… De unde trag concluzia că există o singură persoană mandatată să comunice în numele candidatului Iohannis, dacă nu cumva o fi chiar el în spatele scrierilor. Iar colegii mi-au confirmat că și lor li se pare c-au simțit, în acele idiosincrazii, exact stilul de comunicare al candidatului, exact așa cum s-a văzut și la TV . Sâmbătă, scriam că-l simt pe Iohannis decuplat de viața de partid—iar constatarea asta tocmai mi-a fost întărită de propria lectură și de discuțiile cu colegii… Cu alte cuvinte, s-a conturat în mintea mea șansa de-a avea un Președinte aproape desprins de sistemul partidelor, așa cum e spiritul Constituției 🙂
Dacă mi se confirmă îndoielile, vom afla după 18 noiembrie; dacă mi se infirmă senzațiile, vom afla, eventual, după 22 decembrie… Noi să fim sănătoși, că viața noastră depinde în primul rând de primari și de consiliile locale, apoi de angajatori, mult mai îndepărtat de premier/guvern/parlament și aproape deloc de președinte—sau invers!, după cum alege fiecare dintre noi să dea importanță efectului pe care-l au autoritățile și demnitarii statului român asupra noastră 😛 Weekend plăcut și vot înțelept!