Anul uitucului (RO, curat neconstituţional)

Votul meu e NU! Încă de la-nceput am avut îndoieli, însă mi-am propus şi m-am convins să nu mă las pradă emoţiilor negative, ci să iau lucrurile sub beneficiu de inventar, sa le acord prezumţia de bunăvoinţă şi bună-credinţă, să nu cumva să le induc eu idei negative, să nu le provoc eu starea de inconştienţă ticăloasă ori de intenţie nemernică… Rezultatul e jalnic 🙁 Revizuirea Constituţiei e-aşa o varza ineptă, încât în spatele ei se pot ascunde şi cele mai inocente naivităţi (astea ce caută în politică?!?), şi cele mai stupide neglijenţe (de ce le-am dat voie s-ajungă acolo?!?), şi cele mai ticăloase nemernicii (oare cum ne mai putem feri de ele?!?)…

sursa ilustraţiei animate: whenyouliveinbucharest

Şi, pentru că aveam îndoieli, încă de la-nceput am sugerat că organizaţiile civice (ave)au o singură şansă pentru a deveni relevante în procesul de revizuire, pentru ca punctele lor de vedere să fie luate-n considerare: OeNGeurile ar fi trebuit să pornească o campanie de informare a publicului cu privire la procesul de revizuire a Constituţiei, în care să-i anunţe pe cetăţeni/alegători că vor fi chemaţi la urne în toamnă, să voteze cu „da” sau „nu”… Şi chiar nu era nevoie să ştim din start detaliile şi dedesubturile tuturor modificărilor, ci doar să le explicăm oamenilor că e bine sa voteze „da” numai în măsura în care se vor simţi suficient de informaţi, în toate celelalte cazuri urmând să vină la vot şi să pună ştampila pe „nu!”

Dacă făceam asta, noi OeNGiştii am fi arătat că ştim să ne conectăm la nevoile reale ale cetăţenilor, nu doar la cele pe care le proiectăm noi, după ce-am citit prin tot felul de cărţi. Dacă făceam asta, am fi arătat că merităm încrederea cetăţenilor, care văd în noi un fel de alternativă tehnocrată faţă de populismul deşănţat al politicienilor care s-au perindat la guvernare. Dacă făceam asta, am fi demonstrat că avem capacitate de comunicare, mobilizare şi contrapondere, ceea ce ar fi obligat partidele parlamentare să ne ia în serios, să ne invite în procesul decizional şi chiar să-şi adapteze procedurile pentru a ne include—pentru că ei, politicienii, ştiu foarte bine că „duşmanii” care te pot arde electoral trebuie ţinuţi mai aproape decat „prietenii” care te-ajută doar cu vorba pe ecranul televizorului…

Dar noi nu, am ţinut-o langa cu dorinţele noastre de mai bine, am scos de la naftalină toate ideile din ultimii 4-5 ani, dar am eşuat în planificarea oricărei campanii de informare şi le-am dovedit politicienilor, prin toate astea, că nu merită osteneala să-şi bată capul cu noi :-((( Şi cel mai tare mi-e ciudă pe marii lideri formali ai „societăţii civile” de la noi, care s-au lăsat îmbrobodiţi cu promisiuni, ca-n campania electorală a FeSeNeului din 1990—duminica orbului de atunci s-a repetat într-un adevărat an al uitucului de acum 🙁 Şi rezultatul este că nici măcar cei mai simpatici parlamentari n-au înţeles, n-au vrut sau n-au avut suficiente motive ca să (vrea să) înţeleagă cum trebuia să decurga procesul de revizuire, pentru simplul motiv că „merge şi-aşa…”

Şi-acum ce-i de făcut, în condiţiile în care procesul de revizuire ne propune o Constituţie cu drepturi ciuntite?!? În condiţiile în care riscăm să devenim cetăţeni de mâna a treia ai Europei, de parcă nu ne era de-ajuns că suntem de rangul doi?!? În condiţiile în care statul devine din ce în ce mai naţionalist, xenofob, retrograd şi revanşard, paternalist şi protecţionist, în loc să se restrângă şi să liberalizeze şi să dereglementeze?!? Nimic altceva nu se mai poate face acum, în afara unei campanii de informare (aşa cum ar fi trebuit să facem de la-nceput)—numai că, de data asta, campania trebuie să fie mai concretă şi mai dură:

Constituţia asta nu-i a ta! Voteaza NU şi spune-i PA!