Am greşit când am scris despre CCR că nu-i capabilă să ia o decizie tranşantă, dar tot nu mi-e clar de ce-ar fi nevoie pentru ca deciziile CCR să fie drepte, predictibile şi coerente, credibile de fiecare dată… De bine, de rău, măcar s-a rupt pisica, iar situaţia e ceva mai clară acum: Băsescu se poate întoarce la Cotroceni,* dar va fi şubred până la sfârşitul mandatului… În această nouă situaţie, singurul avantaj pe care l-aş putea obţine eu, cetăţeanul alegător şi contribuabil, este legat de numirea procurorilor-şefi—dar sunt atât de multe întrebări lăsate-n aer, că nici nu ştiu de unde să-ncep!
Şi mi-am propus să scriu în cheie optimistă 🙂 Cum mama zmeului să fiu optimist, când participarea de sub 50% la referendum îmi sugerează că trăiesc în sânul unui popor dezinteresat de ce şi cum face Pepelea-cel-politic în restul casei?, când rezultatul concret al referendumului este că n-am scăpat şi nici n-am şanse să scap prea curând de desaga duhnitoare pe care Pepelea-cel-politic şi-a lăsat-o-n casa mea?!? Revine Masăverde la Cotroceni, chiar aşa, şubrezit electoral?!? Mai rămâne USL la guvernare, chiar aşa, şifonat în ambîţul politic?!? Prin decizia CCR de ieri, da, am câştigat stabilitate, însă predictibilitate ioc 🙁
Aşa că nu mă voi hazarda să visez la ce se va mai întâmpla pe Dâmboviţa, ci mă voi mărgini să constat că PDL are cel mai mult de pierdut, dacă nu-şi calibrează intervenţiile, de-acum până la alegerile parlamentare. Deocamdată, au pornit bine, cu mesaje calme, expunând cât se poate de mult isteria aproape fanatică a USLamiştilor cu care se confruntă… Doar că tentaţia „răzbunării” e mare şi mi-e teamă că vor aluneca, în curând, pe panta acuzelor ridicole şi a atacurilor la persoană; mişcarea de ieri, când Ponta le-a suflat subiectul reformei constituţionale de sub nas, îi pune deja într-o poziţie dezavantajoasă pe cei de la PDL!
Mai constat că USL n-a avut niciun plan, ci doar o sumă de vorbe goale şi măsuri găunoase, care au fost mai degrabă aglomerate şi precipitate de acţiunea şi presiunea Preşedintelui decât de planificarea strategică din interior. Le-a mers mintea la golănii gen schimbarea preşedinţilor celor 2 Camere înainte de suspendare, dar n-au avut un plan bine pus la punct: au ignorat intelectualii, au uitat că există UE, s-au speriat când au fost luaţi la refec, după care au început să dea înapoi, pas cu pas—nici măcar nu s-au gândit că voturile CCR pot fi cumpărate sau influenţate?!? When you fail to plan, you plan to fail e o problemă veche în politica de la noi 🙁
O vorbă populară ne învaţă că boala lungă-i moarte sigură; scuze dacă sună macabru, dar rezumatul meu la evenimentele ultimelor 2 luni sună aşa: PDL era pe moarte la guvernare, aşa că s-a tras în opoziţie, la spital; USL a comandat costum pentru mort, nu doar visând la moştenire, ci şi făcând pregătiri de casă nouă; dar, iată, muribundul PDL s-a însănătoşit sub perfuzia CCR, iar USL n-a mai vrut să plătească pentru costum, pretinzând că nu-i bună croiala, că nu s-au luat bine măsurătorile… Ghinion, USL trebuie să plătească, deşi PDL nu-i suficient de sănătos. Sper doar ca boala lor să nu mă omoare pe mine! Aveţi o felie de optimism?!?
PS Ah, costumu’, unde-i costumu’ de mort?, cine-l poartă?, oare se putea mai ieftin?!?
Notă explicativă [later edit]
*) Încă nu e sigur dacă ori când anume se va întoarce Băsescu la Cotroceni! Citind cu atenţie art. 3 din Hotărârea 34/2012 a Parlamentului, cred că şedinţa Camerelor reunite va fi foarte interesantă!!!
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}