Există un scenariu de film, care a fost replicat de zeci de ori, poate de sute de ori: Un ticălos, rănit în orgoliu, orbit de putere, prostit cu bogăţii sau înnebunit de-o durere, pune mâna pe-o armă nucleară şi ameninţă c-o va detona. Sigur, e posibil să fi existat şi cazuri reale 🙁 În istorie, înainte de-a fi apărut cu adevărat armele nucleare, avem destule exemple sau cazuri celebre de nebuni care chiar au apăsat pe câte-un astfel de buton 🙁
Scenariul ăsta deja ne e realitate. De ceva vreme, trăim cu teama că nebunul nostru, cu sau fără ajutorul unor ticăloşi din jurul său, va apăsa pe buton. Bomba lui e amnistia; butonul lui e ordonanţa de urgenţă. Iar, dacă se-ntâmplă detonarea, efectele vor fi devastatoare pentru modul nostru de viaţă (adică pentru democraţia liberală, statul de drept şi drepturile omului)—nu doar în România, ci în toată Europa!
Soluţia din scenariul de film este că foarte mulţi oameni bine intenţionaţi se-agită, fac planuri, calcule, contingenţe; că o echipă de şoc, formată din cei mai buni specialişti, e trimisă pe teren, să ia contact direct cu nebunul; că, din acea echipă, răsare un «erou» care-i dispus să se ia de gât cu nemernicul şi să rămână-n viaţă suficient de mult cât să nu permită detonarea. Încă n-am văzut un astfel de film fără happy end—dar realitatea poate fi extrem de diferită!
Soluţia din realitatea noastră e similară: E nevoie de-o echipă de oameni politici care să se-agaţe literalmente de gâtul doamnei Dăncilă (ajunsă în ipostaza de ultimă protecţie a butonului nuclear), să se-asigure că nimeni nu apasă pe buton—nici nebunul, nici ticăloşii din jurul lui. Şi echipa asta nu poate fi formată din altcineva decât oamenii politici de mare calibru ai momentului, indiferent dacă nouă ne plac sau nu: Iohannis, Tusk, Juncker, Timmermans, Verhofstadt, Barnier, poate chiar Mogherini ori Merkel ori Macron.
Treaba lor e să vină la Bucureşti, fiecare câte 2-3 zile, pentru indiferent ce pretext, şi s-o ţină ocupată pe doamna Dăncilă zi de zi, ceas de ceas, inclusiv în weekenduri, până pe la 15 ianuarie, astfel încât nimeni să nu poată apăsa butonul nuclear al ordonanţei de urgenţă privind amnistia. Nu-i neapărat nevoie de-un erou, ci de-o echipă! Asta e singura soluţie posibilă acum 🙁 Pe viitor, e imperios necesar să eliminăm OUG din Constituţie! Atât pot spune eu acum şi sper din tot sufletul să se-audă acolo unde trebuie!...
sursa foto: Imgur
bonus: pilda echipei de şoricei din acest desen animat (ignorăm reclama de la final, că nu ne foloseşte!)
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}