Călătoresc mult, pentru că aşa sunt proiectele în care mă implic, pentru că-mi place să văd locuri noi şi să cunosc oameni interesanţi… Da, uneori călătoriile devin obositoare, iar oboseala mă face, câteodată, să-mi pierd concentrarea… Una din rotiţele trollerului meu s-a defectat, cândva, pe aeroportul din Viena, iar asta încă mă sâcâie şi, uneori, chiar mă enervează 😉 Dar cel mai important, la/în călătoriile mele, rămâne faptul că mă străduiesc să observ detalii şi să absorb—fie amintiri şi simţăminte frumoase, fie imagini de neuitat, fie întâmplări cu tâlc… Nu reuşesc întotdeauna, dar mă străduiesc 🙂
sursa ilustraţiei: Constanţa; arhiva personală
În primăvara asta, am călătorit de-a lungul şi de-a latul ţării, cu o caravană de evenimente, pe sistemul 5 oraşe în 5 zile—foarte obositor! Dar am văzut multe berze, care-mi plac pentru că se leagă, în capul meu, de vestea unei naşteri la care am renunţat de mult, deşi nu pot spune că nu mi-o doresc; magnolii parfumate, care mă-ncântă prin gingăşie şi colorit; gâşte mari, albe (sau lebede?—erau cam departe!), care mi-aduc aminte de cât de mult îmi place să zbor şi să înot; căprioare zvelte, miei şi iezi jucăuşi ori viţeluşi posaci, care mi-aduc aminte de copilărie, joacă şi desene animate; căţei şi gâze de tot felul, care mă provoacă să realizez cât de fragilă şi măruntă mi-este viaţa; câmpuri negre, verzi sau albe, pe care cresc ori se odihnesc grâne şi ierburi şi flori care-mi amintesc gusturi şi-mi nasc pofte; şi măgăruşi, pe care-i caut aproape ca un colecţionar, ca să-i număr şi să-i dedic, în gând, unui om tare drag mie, care are nişte amintiri foarte plăcute cu şi despre măgăruşi 🙂
Şi m-am bucurat de soare şi de ploaie, de vânt, de peisaje, de culori (aşa, strâmbe, cum le văd eu), de locuri tăcute şi pieţe zgomotoase, de tot felul de mâncăruri şi băuturi alese, de compania unor oameni alături de care viaţa pare şi simplă, şi complicată, dar extrem de frumoasă 🙂 De vorba lor, îmbrăţişarea lor, strângerea lor de mână, privirea, gândirea, ideile, trăirile şi argumentele lor, din care mă adap, adesea, ca măgăruşii ori magnoliile; în care mă bălăcesc, adesea, ca gâştele şi căţeii; printre care vânez ori pur şi simplu pasc, ca berzele sau viţeii; ori unde doar mă odihnesc, ca ierburile pe care le cuprind cu privirea…
sursa foto: Cetatea Câlnic; arhiva personală
Citesc Siddartha, carte primită-n dar de ziua mea, de la un prieten bun, şi (re)trăiesc altfel fiecare călătorie… Şi caut, la rândul meu, să-nţeleg—ba nu, să mă-nţeleg mai bine 🙂 Cred că fericirea e aproape, chiar dacă mai am ceva de lucru cu mine, până când m-oi prinde eu de unde s-o apuc 😉 Dar, atunci când călătoresc, mă eliberez de griji şi obiective şi gânduri complicate—pur şi simplu contemplez asupra lucrurilor, oamenilor şi întâmplărilor care-mi excită sau incită simţurile … şi sunt fericit 🙂
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}