Capul plecat, votul pișat (RO, neînduplecat)

Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, Dar cu umilință lanțul încovoaie —Dimitrie Bolintineanu

Da, și pe mine m-a-nfuriat expresia „mă piș pe el de vot!” La fel de tare m-a-nfuriat afișul despre „adevărații cetățeni.” Și mai tare m-a-nfuriat mișcarea de luni, cu trecerea PNL în altă barcă. Dar campaniile electorale sunt perioade în care mesajele emoționale iau locul argumentelor raționale, așa încât am preferat să nu mă gândesc la toate astea, timp de câteva zile. Acum, ceva mai la rece, nu pot să nu mă-ntreb despre dedesubturi, să nu mă gândesc la învățăminte…

Nu m-a surprins prea tare mișcarea de la PNL. Chiar avertizasem asupra posibilității; unii ar spune chiar că era, cumva, de așteptat. Dar mie-mi rămâne marea nedumerire despre cum pot face unii politică fără un dram de predictibilitate, fără o iotă de planificare, fără o sămânță de comunicare onestă. Cum să mă mai aștept vreodată de la „dreapta” că va fi transparentă la guvernare, când a dovedit deja că-i incapabilă (guvernele Tăriceanu, Boc și Ungureanu), iar acum dovedește și că-i neinteresată de-așa ceva?!? Din perspectiva asta, desigur, tuturor celor care și-au dat votul pentru ALDE li s-a demonstrat cum se pișă pe el de vot un întreg partid, plus prezidențiabilul Antonescu! [Ah, Ungureanu și Pavelescu s-au pus primii pe lista partidului, ca să atragă voturi, deși n-aveau intenția de-a pleca la PE—cu alte cuvinte, chiar și Pleșu și-ar fi luat țeapă, cu votul pișat 🙁 ]

M-au surprins, însă, extrem de neplăcut, afișul, discursul și tricoul! Pentru că o nedreptate nu se-ndreaptă niciodată printr-o altă nedreptate, iar a pretinde că „adevărații cetățeni nu merg la vot” e, pentru mine, o nedreptate inacceptabilă! Mi-e inacceptabilă chiar și din perspectiva retoricii de campanie, pe care-o pot înțelege că-i mai abrazivă, față de care pot empatiza că trebuie să fie mai abruptă… Dar egal de inacceptabil mi se pare și concursul ăsta, „cine se pișă mai repede pe vot?,” cu răspunsul indus „eu primul, eu primul!, mai bine eu, înainte, decât ei, după…” Ceea ce-mi pare mie cu-adevărat inacceptabil este chiar cursa asta, în care uităm să ne asigurăm de reabilitarea votului, ca formă de participare la viața cetății, respectiv pe parcursul căreia ne acceptăm statutul de 70% idioți—de ce?!?

Aici avem enorm de mult de lucru, la schimbarea de atitudine! Iar atitudinea mea se rezumă în câteva cuvinte simple: Eu nu pot accepta îmbrățișarea parțial somnoroasă, parțial complexată, parțial frustrată, a neputinței învățate (despre care am mai scris), ci am nevoie să simt că mă aflu în compania unor oameni care se uită la probleme, își asumă că vor să le soluționeze (măcar pe unele dintre ele) și se asociază în vederea promovării unor politici publice în beneficiul cetățeanului—acela care votează, nu idiotul antic! Nu de alta, dar chiar și cea mai neobrăzată idee pe care-am lansat-o vreodată pe blogul meu, cea a democrației fără parlament, tot se bazează pe-o formă de vot! Pardon, să-mi fie scuzat, pe-un vot nepișat, cu capul neplecat! 😛