Una dintre voluntarele de la EPAS îşi face lucrarea de licenţă despre influenţa sau impactul (nu s-a hotărât încă) celebrităţilor de cinema asupra decidenţilor politici. Şi-am discutat de câteva ori despre cum s-ar putea măsura dacă actorul, scenariul sau regizorul, poate întreg filmul ori combinaţia în sine a creat/produs, de fapt, „celebritatea,” dacă moda/stilul sau modelul de comportament e cel care influenţează mai abitir decidentul, respectiv dacă influenţa este asumată/conştientă sau inertă/iraţională şi în ce condiţii chiar poate influenţa domeniul acela de decizie ori, până la urmă, dacă poate avea chiar un impact, prin decizie, până la cetăţean… Aşa că vă puteţi închipui mirarea când Madama şi Spiriduşul m-au provocat la un sincron pe tema asta 🙂
ce bine că Dida a rămas o Doamnă!Pentru azi, însă, eu mă voi rezuma la câteva păreri despre celebrităţile artistice (nu neapărat de cinema) care au intrat (un pic) în politica românească: Irina Loghin, Ion Dolănescu, Dida Drăgan, Victor Socaciu şi Mircea Diaconu sunt numele care mi-au trecut prin cap la prima gândire 😉 Apoi mi-am mai adus aminte de Luminiţa Anghel, Gheorghe Zamfir şi chiar de Anghel Iordănescu ori Helmut(h?) Duck(h?)adam—dar să nu merg prea departe cu amintirile, că nu se ştie peste ce mai dau, iar fotbalul doare rău zilele-astea… Şi nu pot să nu mă-ntreb de ce n-au reuşit oamenii ăştia în politică? Sau de ce (unii dintre ei) au reuşit (în politică, desigur) doar să fie ridicoli?!? N-am un răspuns documentat, analitic, cu statistici şi argumente logice…
Dar cred că are legătură cu blestemul—cine iubeşte o profesie artistică şi-o lasă pentru o carieră politică, pac, primeşte şi osânda cu târâişul şarpelui, pasul gândacului, vâjâitul vântului, pulberea pământului… Mi se pare că aceste celebrităţi n-au intrat în politică pentru că aveau vocaţie, ci pentru că au răspuns la o chemare, adică nu au fost responsabili, integri, oneşti cu profesia lor şi nu s-au putut adapta ori converti profesional la locul de muncă… Cred că nu-i suficient să poţi relaţiona cu publicul şi/sau interpreta un rol (politic), dacă mintea şi inima nu-ţi sunt permanent în priză, animate şi pasionate de priorităţile de pe agenda cetăţeanului—iar rezultatul e că-ţi pierzi credibilitatea, şi ca politician, şi ca artist 🙁
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}