Chestii, socoteli (RO, fără poezie)

Chestii, socoteli (RO, fără poezie)

. lectură de 4 min

Există oameni care se chinuie să mă convingă că s-au produs schimbări profunde în cele 6 săptămâni de când dl Iohannis a depus jurământul și a devenit Președinte. Eu sunt sceptic. Cea mai importantă schimbare, pentru mine, e că nu mai trebuie să mă concentrez prea mult pe știrile de la Cotroceni—sunt mai scurte, mai la obiect, sunt mai rare și nu-mi mai dau prea multe bătăi de cap. Cu alte cuvinte, scena politică e ceva mai simplificată, dar asta nu-nseamnă că schimbarea e profundă, cel puțin nu pentru mine! În sfera mea de interes, ultimele întâmplări încă nu-mi dau siguranța că-ncepem să ne-ndreptăm pe-un drum substanțial mai bun…

În chestiunea consilierilor, mă bucură unele numiri (dna Tănăsescu, dl Ștefan), dar încă mă indispun ori mă incomodează altele (dl Mihalache, dna Niculescu); în legătură cu ceilalți, despre unii încă nu știu nimic notabil, despre alții știu că nu m-au impresionat vreodată.

Chestiunea incompatibilității m-a-ntristat și-nfuriat deopotrivă, pentru că ÎCCJ trebuia să evidențieze și prin ce metodă a reușit fostul primar să evite participarea la adunările generale ale SC Piețe Sibiu SA, respectiv să se rețină de la interpretarea abuzivă (în opinia mea!) a distincției „regional”-local, în chestiunea SC Apă Canal SA. Cei de la ANI vor avea dificultăți în privința unificării practicii instanțelor, iar ÎCCJ a ratat ocazia de-a-și afirma pozitiv și benefic rolul de politici publice 🙁

În privința CSM, am fost surprins: dl Iohannis n-a amendat în niciun fel practica netransparentă a depunerii candidaturilor la funcțiile de președinte și vicepreședinte; apoi, a lansat în dezbatere niște subiecte complet aiurea, despre inițiativa legislativă, participarea la ședințele CSAT, respectiv obiectivul eliminării MCV. Păi, nu așa, domnu’!, că mai întâi avem de îndreptat niște lucruri prost făcute din trecut, despre organizarea CSM, selecția procurorilor-șefi și reprezentarea societății civile acolo. Iar MCV nu se va putea elimina înainte de 2018, întrucât mai trebuie să vadă Europa cum vor fi soluționate șefia DIICOT în 2015, șefia PÎCCJ și DNA în 2016, alegerile pentru CSM și șefia ÎCCJ, tot în 2016, plus relațiile dintre parlamentul ales în 2016 și justiție, măcar pentru un an, ca să nu mai vorbesc și de implementarea noii strategii pentru dezvoltarea sistemului judiciar și a celei de-a 5-a strategii naționale anticorupție, după 2015…

Încă n-am auzit preocupări în privința modificării Constituției ori a regionalizării/descentralizării (care trebuie tratată la pachet cu comasarea unităților administrativ-teritoriale). Aici vor apărea probleme cu numirea noilor „judecători” CCR,* pentru că anul ăsta e posibil să le expire mandatele dlui Toader (vom discuta interpretarea privind durata mandatului peste 9 ani) și dlui Greblă (pentru complicații cu struți, materiale electorale și exporturi sub embargo), iar anul viitor dlui Zegrean și dlui Puskás.

Legiferarea însăși este o problemă intrată în atenția MCV, nu doar din cauza neajustării legilor declarate neconstituționale, nici exclusiv din cauza reformei judiciare ori a disprețului față de hotărârile judecătorești definitive și cererile de ridicare a imunității, ci mai ales pentru că Parlamentul nu s-a dovedit foarte competent, deși are subiecte grele pe agendă, cu impact major asupra cetățeanului: „codul electoral,”** Codul Fiscal, Codul Muncii, poate chiar Codul Administrativ și Codul de Procedură Administrativă, dacă vor fi scoase de la naftalină

Socot, prin urmare, că recomandările din MCV nu reușesc să surprindă totalitatea priorităților pe care ar trebui să le-avem în vedere pentru 2015 (ceea ce nu mă mai miră, de multișor), că dl Iohannis încă nu s-a adecvat/ajustat la nivelul așteptărilor legate de noua sa funcție (poate reușește până la numirea noului șef DIICOT), că sistemul autorităților publice încă nu se ridică la standardele de care are nevoie cetățeanul (poate prin 2020, dacă apar partide noi, construite de la bază, în funcție de nevoi). Până una-alta, sistemul ăsta, al autorităților, trebuie împins de la spate, de noi, cetățenii, ca să transpună în dreptul intern directivele europene privind concesiunile, achizițiile și utilitățile publice, să corecteze deficiențele grave din activitatea Avocatului Poporului, să asigure controlul civil asupra serviciilor de informații, poate chiar să închidă definitiv seria legilor Big Brother…

Laudele MCV la adresa DNA și ANI (hmmm?) nu ne țin de cald iarna, de răcoare vara, nici nu ne-ajută să facem salturi calitative, chiar dacă sunt spectaculoase anchetele în care câte „unul tânăr, mon cher, fanatic, … drept,” se-nfruntă cu potentații zilelor noastre—încă n-avem timp de poezie, că mai avem ceva de mers prin pustiu… Ce să fac?, „am și eu sensibilitățile mele,” doar că-s plasate-n zona de bună guvernare pe bune, nu în cea de cosmetizare a realităților 😛

Note explicative:
*) Am pus ghilimele, pentru că acești demnitari numiți politic nu sunt magistrați, iar CCR nu face parte din autoritatea judecătorească.
**) Am pus ghilimele, pentru că e posibil să fie luate în discuție și alte legi, privind înființarea partidelor, finanțarea partidelor și campaniilor electorale, respectiv pentru că-i improbabil că vom asista la o consolidare a legilor electorale într-un veritabil Cod; oricum, atenție mărită la problema numărului de parlamentari!