You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Chipul cioplit şi capra vecinului (RO)

Chipul cioplit şi capra vecinului (RO)

. 3 min read

Mărturisesc că mă uimeşte până la buimăceală această voluptate cu care se bulucesc unii dintre semenii mei către „salvatori providenţiali” şi alte chipuri cioplite. Observ o combinaţie ameţitoare între „să moară capra vecinului” şi „tata' meu îl bate oricând pe tata' tău.” Ar putea fi distractiv, da' e trist rău de tot 🙁 La fenomen mă refer! Episodul „confruntării” de la distanţă dintre „taberele” dnei Kövesi şi dlui Toader ilustrează perfect fenomenul amintit mai sus. Mai ales voluptatea, pentru că ea face toată tristeţea.

Dna Kövesi e în cărţi pentru ocuparea funcţiei de „procuror european,” adică de şef al structurii EPPO. Prima pe listă. Foarte bine, înseamnă că a convins nişte oameni că poate face treaba asta, înseamnă că a reuşit să treacă printr-o grilă, prin nişte filtre. În plus, vine din Europa de Est, ceea ce-i conferă încă un avantaj faţă de contracandidaţii din Germania şi Franţa. Personal, eu nu-s convins că-i bine ca dna Kövesi să fie numită în acest post—sunt de părere că prezenţa ei la vârful EPPO ar putea vulnerabiliza instituţia, câtă vreme nu se clarifică istoria recentă a (pretinselor?) abuzuri de la PÎCCJ (protocoalele) şi de la DNA (portocalele).

Însă dna Kövesi este văzută ca un „salvator providenţial,” iar mie-mi pare că prea mulţi oameni s-au repezit să califice situaţia drept „justiţie divină.” Adică se bucură nespus că-i „moare capra” dlui Toader, aflat în situaţia de-a prezenta candidaturile pentru şefia EPPO în Consiliul JAI, după ce reuşise s-o revoce pe dna Kövesi de la DNA. Ba chiar că, la o adică, tata Iohannis „l-ar bate” pe tata Dragnea în fix 5 secunde, atunci când decizia asta ar urma s-ajungă în Consiliul European (văzut, cumva, drept ierarhic superior Consiliului JAI). Şi toate astea se întâmplă doar pentru că nişte oameni şi-au făcut chip cioplit din lupta anticorupţie şi dna Kövesi 🙁

În cealaltă parte, se ignoră total cerinţa ca dl Toader să fie un honest broker (facilitator imparţial) în Consiliul JAI, câtă vreme România deţine preşedinţia rotativă a Consiliului UE. Ba chiar, pozând în chip cioplit al luptei împotriva abuzurilor, dl Toader promite că va „salva providenţial” Europa, informându-i pe liderii europeni în privinţa protocoalelor şi «portocalelor». Din tabăra sa, aflăm că sigur le „moare capra” vecinilor Timmermans şi Juncker şi Tusk şi Iohannis, pentru că tata Dragnea şi prietenii lui sunt „mai buni la bătaie” decât toţi ăia la un loc, deci „justiţia divină” e aici, vine-n 5 secunde şi deja se ştie că toată lumea va cânta oficial „s-a văzut oftica!” 🙁

Bine, şi ce propun eu? Am vreo soluţie? Păi, nu chiar, deşi am mai vorbit despre asta. A fost o vreme când am crezut că politicienii de la Bucureşti ar fi putut juca inteligent cărţile de la masa Uniunii Europene, dar vremea aia s-a dus pe apa Sâmbetei. A fost o vreme când mi-am închipuit că dl Toader ar fi putut deveni comisar european pentru justiţie, din toamna lui 2019—dar am descoperit că nu-i potrivit. Am crezut şi că dna Kövesi ar fi putut deveni procuror european—dar am înţeles că nu-i chiar ingenuă. (Şi nici dl Iohannis nu pare vreun candidat serios pentru fotoliul dlui Tusk—oricum, distribuţia posturilor de mare amploare trebuie să fie echitabilă între statele membre UE, deci e exclus ca România să obţină toate aceste poziţii de vârf, în acelaşi timp!)

Iar soluţia la care aspir eu este acel top al procurorilor, pe care-l propovăduiesc din 2013. Dacă reuşim să-l facem noi, poate mai reuşim şi să-l generalizăm la nivelul tuturor statelor membre. Dacă ar fi existat aşa ceva, ne-ar fi fost mult mai simplu să identificăm potenţialii candidaţi pentru EPPO, mult mai obiectiv, fără „bătăi,” fără „capre,” fără „vecini,” fără „salvatori providenţiali,” fără vreun chip cioplit! Dacă nu cumva, ce ştiu eu?, poate chiar ne place buimăceala venită din voluptatea bulucirii!? 😛

sursa foto: gfycat.com