You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Colegi de cameră (RO, pseudo-restanţă)

Colegi de cameră (RO, pseudo-restanţă)

. 2 min read

Viaţa te apropie şi te desparte de unii oameni, oricât de mult te împotriveşti, deşi ar fi mai bine să accepţi şi să te potriveşti 🙂 Memoria, aşijderea, pierde nume şi întâmplări, deşi păstrează sentimente 🙂 Vreau să-mi aduc aminte numele tuturor foştilor mei colegi de cameră şi să le listez aici, însă realizez că nu (mai) pot face asta 🙁 Dar mi-aduc aminte cu plăcere că mă simţeam bine alături de ei 🙂 Despre colegii de cameră din tabăra de la Timişu de Sus/Jos, pe când eram în clasele primare, mai ţin minte doar cum ne hlizeam cu feţele murdare de marmeladă 😀

sursa foto: tabăra de pregătire, Breaza, 1985; arhiva personală

Despre colegii de cameră din tabăra de pregătire pentru olimpiada naţională de fizică, de la sfârşitul clasei a opta, ţin minte cum ne prăfuiam pe terenul de fotbal, beam „azi, oranjada e de lămâie” de la sifonărie, după care descopeream că nu aveam apă să ne spălăm înainte de culcare 🙂 Cu colegii de cameră din tabăra PTAP sau UTC, ţin minte c-am râs de ne-am tăvălit pe jos, la propriu, când amanta şefului ne-a prins bând bere şi ascultând muzică la casetofon: „Nesimţiţilor, vă scad nota la purtare!, nu mai intraţi în bac!!!” prin contrast cu realitatea că noi mai aveam 2 ani de liceu 😛 Cu colegii din armată, însă, parcă n-am râs aşa—chiar, niciodată?!?

În facultate şi la masterat, apoi pe la conferinţe, am avut mulţi colegi de cameră, pe termen mai lung sau mai scurt: Róbert, Ádám, Vlado, Draža, Atdhe, Mostuna, Nikola, Boće, Moles, G-kone, Paweł, Thomas, Ion, Nemanja, Victor, Dragoş, Ovidiu, Radu, Vali… Sper că n-am uitat pe nimeni?!? Despre unii dintre ei nu mai ştiu nimic, cu alţii mă văd cât pot de des şi mai stăm la o vorbă, la un păhărel, ba chiar ne mai şi comparăm pozele, la distanţa de ~15 ani 🙂 Şi ne-amintim cum sfărâmam cioburi sub bocanci, dansând pe Kalashnikov, ori cum am petrecut pe la vreo nuntă şi ne minunăm cât de mari au crescut copiii 🙂

image-9--6
Blagoevgrad, 1997 şi Budapesta, 2011; sursa: arhiva personală

Colegii de cameră mi-au rămas mai mult în suflet decât în minte, aşa că, de fiecare dată când mi-amintesc de ei, mă şi însufleţesc, pe dată! Chiar dacă, de-acolo de unde sunt, poate n-au cum să-mi arate unde greşesc, dar întotdeauna mă ajută 🙂 Colegii de cameră sunt o categorie deosebită de prieteni, cu care mă potrivesc oricând, indiferent de câtă vreme suntem despărţiţi, indiferent dacă potrivirea se-ntâmplă doar în sinea mea… Hmm, m-apucă nostalgiile şi gândul mă duce iaraşi la femeile din viaţa mea, pentru c-am evitat cu cerbicie să scriu aici despre colegele de cameră, mai ales azi, 25.04… 😛