Constituție, Revoluție (RO)

Vineri, 22 martie, în cadrul ediției din acest an a festivalului de film documentar OWR—One World Romania, am moderat o dezbatere despre Constituția noastră din 1991, modificată în 2003. Le mulțumesc tare mult organizatorilor, că mi-au oferit această șansă. Le mulțumesc la fel de mult vorbitorilor, dna Simina Tănăsescu, dl Tiberius Tănase și dl Péter Eckstein-Kovács, pentru contribuțiile lor. Și le mulțumesc în egală măsură participanților din sală, pentru că au pus niște întrebări foarte bune!

După ce am ascultat înregistrarea dezbaterii, am constatat că unele întrebări din public au rămas fără niște răspunsuri satisfăcătoare. Prin urmare, transcriu aici răspunsurile mele, atâta cât mă pricep eu:

• nu ştiu să existe vreo formă de răspundere a membrilor CCR în relaţia cu CJUE ori cu altă instanţă supra-naţională; până de curând, deciziile CCR păreau să fie definitive, fără vreo cale de atac, pentru că obişnuiam să le privim doar din perspectiva dreptului intern, românesc; abia în ultimele luni de zile au apărut situaţiile în care unele decizii CCR (sau consecinţele unor decizii CCR) să fie atacate la CEDO/Strasburg ori la CJUE/Luxemburg; dacă deciziile CCR vor fi confirmate, discuţia despre răspundere s-ar putea să se oprească aici (dacă nu apare vreun interes politic vizionar, specific); dacă deciziile CCR din aceste speţe vor fi infirmate, în mod sigur vom fi martorii unei dezbateri politice privind răspunderea, însă asta nu garantează şi eventualitatea unei reglementări...
• textele constituţionale ne vorbesc despre trei feluri distincte de referendum:
  a) cel privind aprobarea revizuirii Constituţiei, la art. 151, alin. 3;
  b) cel privind demiterea Preşedintelui, la art. 95, alin. 3;
  c) cel privind exprimarea voinţei poporului cu privire la probleme de interes naţional, la art. 90;
  formele a) şi b) sunt „decizionale,” în sensul că poporul decide; forma de la c) este „consultativă,” în sensul că poporul ia decizii de reglementare numai prin mijlocirea Parlamentului, nu de unul singur; jocul democratic conţine aici (la c) atât contraponderi, cât şi riscuri: dacă poporul îşi exprimă o voinţă extremistă, exagerată sau nealiniată cu alte angajamente ale statului, Parlamentul poate să nu dea curs ideii de reglementare (vezi 2009), parlamentarii asumându-şi riscul de-a nu mai fi confirmaţi în următoarele alegeri; în egală măsură, însă, Parlamentul nu poate să reglementeze împotriva voinţei poporului, deci referendumul „consultativ” poate deveni o modalitate de legiferare negativă, de constrângere a autorităţii legiuitoare...
• închei cu nişte linkuri care v-ar putea fi de folos:
  - în primăvara anului 2013, mai multe organizaţii neguvernamentale au propus un pachet de reforme constituţionale
  - de asemenea, sunt convins că ne amintim cu toţii de analiza realizată de comisia prezidenţială, în 2009
  - nu în ultimul rând, la nivel global, au apărut preocupări recente cu privire la adaptarea regimului democratic faţă de accelerarea avansului tehnologic, aşa încât vă recomand un articol de la BBC şi, foarte interesant, chiar un discurs TED.

Mai las aici centralizarea întrebărilor pe care le-am colectat înainte de startul dezbaterii de vineri, sperând că pot fi de interes pentru public. Le-am grupat în 2 mari categorii: prima conţine 20 de întrebări punctuale (+2 detalieri) şi curiozităţi de tip tehnic; a doua categorie conţine 4+1 întrebări despre viitor, pe baza experienţelor din trecut. Evident, nu am apucat să răspundem decât la circa o treime din ele. Atenţie, lista de mai jos nu conţine deloc întrebările adresate în timpul dezbaterii!

1. Există diferenţe majore de abordare între intenţiile din 1991 privind unele texte din Constituţie şi interpretările pe care le dăm azi acelor texte? De unde au apărut aceste diferenţe? Ar fi putut fi ele anticipate? Are sens să facem modificări pe texte a căror interpretare tinde să fie fluidă?
   Concret, în această categorie, apar mai multe întrebări şi curiozităţi punctuale, despre:
   i)  separaţia puterilor în stat şi mecanismele de control reciproc, oarecum la pachet cu obligaţia de cooperare loială între autorităţile publice—dacă ele funcţionează corect, decent, eficient? (diverse calificări, în funcţie de autorul întrebărilor); tot aici intră şi numeroasele întrebări despre ordonanţele de urgenţă, dar şi cele despre conflictele juridice de natură constituţională de la CCR; despre CCR mai avem două întrebări şi mai concrete:
     i.1—numirea judecătorilor CCR pe criterii/prin proceduri politice este o problema reală sau una falsă?  funcţionează cu adevărat obligaţia (mai degrabă dreptul, cred eu?) de neloialitate a judecătorilor CCR faţă de cei care i-au numit în funcţie?
     i.2—numirea judecătorilor CCR exclusiv dintre magistraţii ICCJ (şi PICCJ, întreb eu?) ar aduce numai beneficii sau există şi riscuri asociate?; dacă ajungem în situaţia ca judecătorii CCR să fie numiţi numai dintre magistraţi, n-ar fi indicat să mutăm competenţa pentru contenciosul constituţional la ICCJ?
   ii)  nivelul de trai decent din art. 47 este doar un deziderat sau o obligaţie a statului faţă de cetaţeni?
   iii)  libertatea întrunirilor din art. 39 este intactă sau a fost ştirbită dupa 10 august?
   iv)  justa aşezare a sarcinilor fiscale din art. 56, alin. 2—există un drept corelat acestei obligaţii?; dacă da, cum şi unde poate fi invocat în faţa autorităţilor?
   v)  respectarea de către instanţe a dispoziţiilor din dreptul UE, conform art. 148, alin. 2—ce putem face pentru ca toţi judecătorii să accepte invocarea lor de catre avocaţi şi să le utilizeze efectiv în soluţionarea cauzelor?
   vi)  respectarea de către legiuitor a voinţei exprimate prin referendum, art. 2 și art. 90—de ce nu sunt legiferate soluţiile decise de popor la referendumul din 2009? (vezi şi 2.c)
   vii)  puterile Preşedintelui au rămas intacte sau au fost ştirbite prin decizii ale CCR?; încă mai suntem o republică semi-prezidenţială?; ce avantaje şi ce dezavantaje avem din această partajare a puterii?
   viii)  din perspectiva drepturilor şi libertăţilor politice, este ceva ce-ar trebui reformulat în mod prioritar?
   ix)  din perspectiva noii generaţii de drepturi sociale, este ceva ce-ar trebui introdus în mod prioritar? (autorul întrebării ar vrea ceva concret, dincolo de retorica obişnuită privind mediul sau minorităţile sexuale şi cele de gen; un alt autor pare să se refere la dreptul la locuire)
   x)  pe zona de justiţie, ce înseamnă, de fapt, autoritatea ministrului asupra procurorilor din art. 132—de ce nu avem un text de lege care să expliciteze această relaţie, ţinând cont că doar CSM le gestionează cariera?
   xi)  tot în justiţie, mai ales când sunt aleşi în CSM, art. 133—există sau nu egalitate de statut între procurori şi judecători?
   xii)  cum de-a ajuns Ministerul Public să fie inclus în Autoritatea Judecătorească, art. 131?; şi, dacă tot face parte din Autoritatea Judecătorească, oare ministrul justiţiei are două seturi diferite de atribuţii?, unele strict legate de art. 132, iar toate celelalte de Autoritatea Executivă?
   xiii)  este utilă, suficientă, eficientă (din nou, calificări diferite, de la autori diferiţi) organizarea administrativ-teritorială pentru nevoile de dezvoltare ale României?
   xiv)  este utilă, suficientă, eficientă (la fel) instituţia Avocatului Poporului pentru protejarea drepturilor noastre constituţionale?; dar pentru protejarea drepturilor noastre fundamentale?
   xv)  poliţia apare menţionată în Constituţie doar la art. 130 şi 131, ambele sub Autoritatea Judecătorească—nu cumva este neconstituţională poziţionarea Poliţiei Române în cadrul Autorităţii Executive, sub Ministerul de Interne?
   xvi)  de ce există posibilitatea revocării membrilor CSM, dar nu şi posibilitatea revocării parlamentarilor?—nu este vorba de acelaşi tip de alegeri şi de acelaşi tip de mandat reprezentativ?
   xvii)  de ce nu există posibilitatea atacării ordonanţelor de urgenţă la CCR?; dar adoptarea unei OUG care nu-şi justifică urgenţa nu este o încălcare a deciziilor CCR şi, pe cale de consecinţă, un conflict juridic de natură constituţională?
   xviii)  de ce nu a fost instituţionalizată funcţia de „şef al opoziţiei,” măcar prin abilitarea de-a ataca OUG la CCR?
   xix)  drepturile persoanelor „conduse administrativ” la sediul poliţiei nu par să fie acoperite în mod satisfăcător de art. 23 privind libertatea individuală—se poate iniţia revizuirea în acest caz?; sau e suficientă raportarea la prevederile din Convenţia împotriva torturii şi protocolul opţional aferent?; problema e că e opţional!
   xx)  prezumţia din art. 44, alin. 8, de dobândire licită a proprietăţii, nu vine în contradicţie cu dorinţa de-a confisca averile nejustificate ale unor persoane dovedite de ANI?
2. Privind la experienţele prin care am trecut, ce este de îmbunătăţit la textul actualei Constituţii?
   Eu traduc întrebarea asta un pic mai detaliat, pentru că aşa mi se pare mai uşor de abordat chestiunea:
   a)  ce anume din textul existent am constatat că nu funcţionează ori că ne creează greutăţi?; şi cu ce anume am putea înlocui acele texte, care ar putea fi soluţiile?
   b)  ce anume ne lipseşte din textul existent şi chiar ne-a creat greutăţi?; există un model european/global pentru aşa ceva (indiferent ce identificăm noi în dezbatere) sau este o nevoie specific românească?
   c)  este adecvată procedura de revizuire, dacă ne gândim la experienţele din 2003 şi 2018?; dar limitele revizuirii?
     c bis, legat de 1.vi)  este nevoie ca Parlamentul să fie obligat să respecte voinţa exprimată de popor printr-un referendum consultativ?; dacă există excepţii, cum sunt ele justificate?; ar putea fi revizuită Constituţia pentru a include o astfel de obligaţie?
   d)  dacă s-ar gasi consensul politic pentru alegerea unei noi Adunări Constituante şi elaborarea unei noi Constituţii (adică dincolo de simpla revizuire de la c), care ar fi lucrurile de schimbat din temelie şi care ar fi cele de păstrat cu sfinţenie?