Deşi analiza factorilor interesaţi ar fi trebuit să m-aducă-n punctul ăsta mai de multişor, iată c-abia acum mi-a venit ideea, după ce-am mai reflectat un pic la legenda lui Manole: Abia privind la cine/care/ce e „Ana” fiecărui politician, jurnalist, comentator, activist civic, poţi să-ţi dai seama cât de mult preţuieşte activitatea pe care o depune şi/sau obiectivul pe care vrea să-l atingă! Ştirea de ieri, că un partid politic apărător al democraţiei şi-al statului-de-drept se simte nevoit să boicoteze un referendum, i-ar părea neverosimilă unui marţian care-a citit deja toate cărţile de popularizare a ştiinţei politice… Dar mie ştirea asta mi-e de-nţeles,* pe mine nu mă surprinde câtuşi de puţin—deşi mă miră un pic inconştienţa lejeră cu care a fost dată publicităţii!
sursa ilustraţiei animate: animated-gifs.org
Senzaţia mea este că PDL n-a sacrificat nimic valoros pân-acum, n-a zidit nicio Ană la temelia statului-de-drept, aşa încât n-am niciun motiv să cred că viziunea lor asupra construcţiei constituţionale ori funcţionării politice a statului român mi-ar fi în vreun fel utilă! Pe Boc şi pe Ungureanu, i-au mătrăşit cu scopul de-a-şi conserva şansele pentru competiţia electorală din toamnă—ei nu erau valoroşi în sine; au devenit valoroşi abia prin reevaluare faţă de acţiunea în forţă a USL! Mai grav, şi USL se află în exact aceeaşi situaţie, dacă ne gândim bine… Nici Udrea, Şova, Fenechiu, nici chiar Băsescu, Năstase ori alte personaje similare, n-ar fi nişte sacrificii de calibrul Anei, pentru că partidul n-ar avea de pierduit ceva cu adevărat nepreţuit! Poate doar guzganii de calibrul Hrebenciuc?!? [ştiu, ambivalentă întrebare—aşa am intenţionat!]
Mă uit la parlamentarii mei, pe care eu nu i-am votat, dar aşa au hotărât pentru mine legea şi electoratul: Oare ce-a sacrificat dl Croitoru pentru statul-de-drept, pentru democraţie, pentru educaţie, pentru sindicate, pentru cercetarea ştiinţifică/inginerească? Eu nu ştiu… Dar deputatul Croitoru a ales beneficiile trecerii la PSD în locul luptei oneste în interiorul PDL 🙁 Oare ce-a sacrificat dl Blaga pentru statul-de-drept, democraţie, ordine publică, dezvoltare regională, vămi sau inginerie mecanică? Nici asta nu ştiu… Dar senatorul-preşedinte de partid a ales beneficiile pe termen scurt ale boicotului/non-combatului cu USL, în locul luptei de convingere a cetăţenilor chemaţi la referendum, lăsând greul în sarcina tinerilor care-şi pot permite luxul de-a-şi frânge gâtul, chipurile pentru că mai au timp să-şi cicatrizeze rănile 🙁
sursa: alesiivoteaza.ro
Oamenii ăştia ar trebui să fie modele de urmat, lideri care să conducă prin puterea exemplului personal, care să-mi inspire acţiunea personală, dincolo de respectul cuvenit ori de admiraţia partizană… Dar, prin contrast cu educaţia primită (nimic în viaţă fără muncă grea, spunea naşa mea, citând cu aproximaţie un vers latinesc) şi departe de orice formă de admiraţie din partea mea, alegerile acestor oameni mă fac să cred că, la ei, totul e facil, totul e despre beneficii, niciodată despre sacrificii, că acţiunea lor nu e deloc responsabilă, în valenţa ei educativă, faţă de mine, în calitatea mea de cetăţean, adică alegător şi contribuabil 🙁 Prin urmare, eu nu-i pot recunoaşte pe aceşti oameni drept lideri, cu atât mai puţin drept elită politică; pentru mine, ei nu sunt modele de urmat!
Cred că exerciţiul ăsta, de căutare a Anei pe care a sacrificat-o sau ar fi dispus s-o sacrifice orice politician, jurnalist, comentator sau activist, ne-ar putea ajuta să-nţelegem mai bine în cine merită(m) să ne punem baza, speranţele, încrederea… Eu am senzaţia că-n jocul referendumului niciunul din actorii publici vizibili la tv n-are nimic de pierdut, că nu-şi sacrifică nimeni nicio Ană—desigur, în afară de simplul cetăţean, cel mai public, dar şi cel mai invizibil actor politic al acestor zile… Nimeni din pseudo-elita cocoţată pe ecran nu i-a explicat nimic lui Manole-cel-generic—nici despre sacrificiul pe care-l face, nici despre motivele, nici despre scopurile pentru care e chemat să facă un sacrificiu; pe nea Manole doar l-au incitat şi aţâţat, când alde Croitoru/USL, când alde Blaga/PDL 🙁
Aşa că eu repet ce-am scris încă de-acum vreo 10 zile şi vă rog să mă ajutaţi—pentru că eu nu voi ajunge duminică la vot, vă rog să mergeţi voi şi pentru mine! Mulţam 🙂
cred că e bine ca toată lumea să meargă la vot; dacă nu vă place că sunteţi puşi în situaţia de-a alege între variante sensibil egal de proaste, anulaţi-vă votul!; dacă numărătoarea oficială va rezulta în 2-3 milioane de voturi anulate, politicienii vor fi nevoiţi să-nţeleagă mesajul şi să se adapteze noilor condiţii…
Notă explicativă:
*) PDL este partidul care, punând disciplina de partid mai presus decât libertatea de conştiinţă, a interzis participarea propriilor parlamentari la votul privind moţiunile de cenzură ale opoziţiei împotriva propriului guvern. Se poate glossa mult despre mandatul imperativ şi alte implicaţii constituţionale—însă rămâne o întrebare tristă, evident retorică: cum poate fi apărătorul democraţiei un partid care nu are încredere în libertatea de conştiinţă, libertatea de asociere, libertatea de exprimare şi mecanismul fundamental al votului?!?