Dau votul meu pe-un ideal (RO)

Despre întreg spaţiul de inspiraţie ori sub influenţă sovietică, se spunea, până acum vreo 20 de ani, că nu poate emite pretenţii la dezvoltare şi progres, din moment ce poporul e nărod, munca-i trudă, iar ştiinţa-i năucă. Privind din perspectiva asta, criza noastră politică, (cel puţin) de 3 ani încoace, arată că nu ne-am „desovietizat” încă/suficient 🙁 Zilele-astea, politica românească e zdruncinată de nişte plecări politice şi nişte mutări (chipurile) tactice absolut năucitoare, în pofida sau chiar în ciuda unei trude politice îndelungate, dar întru satisfacţia năroadă a unui popor mare consumator de telenovele şi de scenarită, în loc de politică…

sursa ilustraţiei: smiekeltje.blogspot.com

Mie-mi place politica, aşa cum îmi place şi filmul, bunăoară—dar, deşi pot respinge un film prost, se pare ca nu mă pot împotrivi nicicum unei politici prost făcute 🙁 Ştiu, am auzit şi eu zicala „dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i!,” dar cât de mult îţi permiţi să zăpăceşti electoratul, chiar în timpul anului electoral?!? Din ce motiv şi în ce scop? În acest moment, din pricina traseismului, nu mai există nicio diferenţă între PDL şi USL, cei doi poli ai vieţii politice din România! Prin urmare, comportamentul meu electoral se vede nevoit să exploreze alternativele; şi, rămânând neostoit, ce altceva poate face votul meu?!?

De ce neostoit?!? Pentru că PPDD nu este o alternativă, ci chiar vârful aisbergului cu care noi ne întâlnim abia acum. Vârful ăsta era vizibil de multă vreme, însă lumea credea că-i o simplă anomalie—ntz!, aisbergul de dedesubt este produsul politicii făcute prost de partidele mainstream, care azi îşi dau definitiv cu firma-n cap 🙁 Nici Noua Republică nu-i o alternativă—şi nu doar pentru că nu-i viabilă, ci mai ales pentru că-şi trădează impotenţa prin apelul la un instrument de strângere de fonduri absolut impropriu unei construcţii politice 🙁 Nu-mi mai rămân decât himera (atât de fantezistă) a lui MRU (încât a fost nevoit să plece), ori zbaterea incertă a lui ND la Bucureşti, ori încercarea temerară a lui RO la Galaţi?!? [Update: Şi la Hunedoara există un candidat independent cu rădăcini în societatea civilă; la fel, la Codlea.]

Dacă vouă vi se pare suficient, mie nu!!! Aşa că votul meu caută pe cineva cu rădăcini puternice într-o asociaţie profesională, care să poată garanta pentru reputaţia candidatului; cineva care să-mi poată prezenta un proiect politic cu o viziune incitantă, dar asumată, cu paşi concreţi, responsabili şi fezabili; cineva deschis la dialog şi dispus să-nveţe din greşeli şi din poveţe; cineva nu doar tolerant, ci şi grijuliu cu cei în nevoie (dar pe care să nu-i protejeze, ci să-i stimuleze); cineva care să respecte decalogul politic şi să pună în practică măcar cele 3 puncte pe care le-am anunţat acum un an:

1. Să-și facă o politică de cadre și/sau de resurse umane corelată cu obiectivele lor politice, pe care s-o susțină cu training intensiv și proceduri clare de selecție a candidaților. Vreau să văd candidați care-și cunosc plaja de atribuții și limitele mandatului înainte de-a se angaja în campania electorală. Vreau să văd candidați care să-și comunice proiectele fără a da atenție la atacurile venite din partea adversarilor. Vreau să nu mai aud de candidați care se ascund de întâlnirea cu electoratul, cu presa ori cu organizațiile civice. Vreau să nu mai aud atacuri la persoană. Vreau să nu mai văd școli de vară și de iarnă în care nimeni nu-nvață nimic.
2. Să-și susțină politica de cadre și programele de training cu manuale, rapoarte, analize, cercetări ideologizate, trecute prin filtrul fundațiilor și/sau institutelor politice afiliate fiecărui partid. Vreau ca aceste fundații/institute (pentru bugetele cărora, dacă nu mă-nșel, plătesc cu o câtime din taxele și impozitele mele) să iasă din anonimat, să cerceteze, să culeagă și să reacționeze la problemele de pe agenda cetățeanului, să le împacheteze în doctrină și să imagineze soluții/alternative concrete. Vreau să văd candidați care susțin astfel de soluții după ce au înțeles, prin training, legăturile de cauzalitate, rezultatele scontate și obiectivele către care ne propun să ne conducă.
3. Să-și susțină campania electorală cu bani adunați, în mod transparent, pe tot parcursul perioadei dintre campaniile electorale, bani strânși în fonduri de încredere (similar unui acreditiv) și cheltuiți în mod transparent și responsabil. Vreau să văd că există preocupare permanentă pentru strângerea de fonduri, pentru menținerea legăturilor cu electoratul, că finanțatorilor li se explică modul în care sunt cheltuiți banii, pe ce anume sunt cheltuiți, pentru atingerea căror obiective, pe baza căror criterii. Desigur, aș vrea să văd că, în timp, se schimbă proporția de finanțare a punctelor 1 și 2 din bani publici (de la buget), în favoarea banilor privați (din donații cu sau fără sarcini).

Cred că ştiinţa politică nu-şi permite să fie năucă, munca politică nu trebuie să fie trudă, iar satisfacţia politică se poate desprinde din simpla nerozie în care se zbate acum! Da, ştiu, poate va mai dura 10 ani până când un astfel de proiect politic ar putea să prindă rădăcini, însă asta cred eu că e nevoie pentru ca fiecare locuitor al acestui teritoriu să se poată simţi cetăţean… Ştiu, această criză a partidelor politice e atât de puternică, încât se răsfrânge şi asupra mecanismelor de reprezentare, şi asupra proceselor decizionale, şi asupra celor mai tinere speranţe pentru viitor, aşa încât nu sunt foarte optimist—dar am nevoie de-un ideal, pentru că nu am un regat (La mulţi ani, Majestate!) şi nu-mi trebuie un cal 🙂