You've successfully subscribed to Codru Vrabie
Great! Next, complete checkout for full access to Codru Vrabie
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
De- şi re-sincronizări (RO, personal)

De- şi re-sincronizări (RO, personal)

. 2 min read

Joia trecută s-a împlinit un an de când am început exerciţiul de-a scrie în sincron, săptămânal, despre aceeaşi temă, pe mai multe bloguri. Ideea a fost a Madamei, iar eu tocmai mi-am amintit, zilele-astea, c-am avut parte de nişte seri fantastice alături de little not-blue spades biking on wooden bass 🙂 Adunaţi în jurul berilor, la câte-o terasă (ori într-un bar, cand s-a făcut mai frig), citeam pe rând, prin tragere la sorţi, ce-a scris fiecare dintre noi—râdeam şi ne simţeam bine împreună, aflând o mulţime de lucruri unii despre alţii. Ba chiar am restartat o organizaţie şi-am scris o duzină de proiecte împreună…

sursa foto: prietenul şi „martorul” nostru, Paul

Desigur, nu toate proiectele au fost aprobate, dar unul s-a concretizat deja, prin eforturile, planificarea şi responsabilitatea celei mai conştiincioase, determinate, harnice şi destoinice dintre noi. Ceilalţi, treptat, ne-am mai pierdut din motivaţie sau ne-am recanalizat energia asupra altor priorităţi şi-am ales alte căi. Dar eu am rămas cu bucuria colaborării, cu amintirea legăturii dintre noi (şi grupul nostru de suporteri/admiratori), cu micul giuvaer al prieteniei dintre oameni care, dincolo de orice neînţelegeri, au cel puţin câteva aspiraţii şi valori comune 🙂 Chiar nu contează că ne-am îndreptat fiecare-n altă zare…

Eu am învăţat multe din experienţa blogului-sincron! Încă nu stăpânesc pe de-a-ntregul unele din lucrurile pe care le-am învăţat, dar mă bucur enorm c-am avut ocazia să-mi pot îndrepta calea, c-am avut alături de mine prieteni care să m-ajute să deschid ochii, că simt c-am mai crescut un pic în ultimul an 🙂 Fără experienţa asta, poate că n-aş fi avut prezenţa de spirit de-a (re)cunoaşte nişte oameni de mare valoare din jurul meu (cu care-am stat de vorbă zilele-astea), de-a (re)înnoda nişte prietenii pe care le neglijasem de-a lungul timpului, ori de-a mă curăţa de nişte tinichele pe care le târâiam după mine absolut iraţional…

Acuma, să nu cădem în extrema cealaltă—nu-i totul roz şi alb neprihănit si zen în jurul meu 🙂 Dar am o altă perspectivă, noi parteneri, proiecte şi idei, iar conversaţiile avute zilele-astea m-au luminat că e posibil să nu fi ajuns niciodată aici fără experienţa blogului-sincron, fără contribuţiile unor oameni care şi-au lăsat amprenta asupra mea… Şi chiar dacă-s conştient că nu voi reuşi vreodată să-mi adun într-un singur loc toţi prietenii, pe toţi cei care m-au mişcat şi mi-au influenţat viaţa, pe toţi cei de la care am învăţat câte ceva, cred că niciodată nu e prea târziu şi niciun loc nu e prea neobişnuit pentru a-mi exprima recunoştinţa:

Vă mulţumesc din suflet, dragii mei!!!