Dizolvarea sau înregistrarea? (RO, zăpăcit)

Nu m-am mai uitat de multă vreme la televiziunile de ştiri—nici n-am vreo curiozitate în acest sens, mi-e foarte bine aşa 🙂 Însă ajung la mine, pe diverse canale, diverse nemulţumiri în legatură cu mecanismele coabitării dintre Preşedintele Băsescu şi Premierul Ponta. Eh, m-aş fi îngrijorat mai mult dacă nu primeam semnale de genul ăsta, pentru că prea multă linişte între palate ar însemna că toţi băieţii deştepţi îşi îndestulează buzunarele pe seama mea… Aşa că mărturisesc: deşi nu-mi plac nici unii, nici ceilalţi, mă bucur că sunt nevoiţi să coabiteze şi m-aş mulţumi şi mai abitir dacă formula coabitării ar fi definitiv bătută-n cuie, adoptată ca regulă, nu ca excepţie, odată cu revizuirea Constituţiei! Mie mi-e mai bine aşa, că ei stau cu ochii unii pe alţii, iar eu îmi pot vedea de ale mele—desigur, doar până când vor descoperi ei cum să se-nţeleagă pentru împărţitul caşcavalului…

sursa foto: www.cotidianul.ro

Dar fricţiunile dintre palate ne pot conduce la o situaţie interesantă, anul viitor, totul fiind legat de revizuirea Constituţiei şi de termenul mandatului prezidenţial… Hai să ne zăpăcim un pic, împreună: După ce onor CCR a dat-o de gard cu pragul de validare a referendumului pentru revizuirea Constituţiei, arătând că el poate fi de numai 30% din listele de alegători, dar abia de la anul, coaliţia de guvernare trebuie să se opintească pentru a aduce la urne, în 2014, vreo 6 milioane şi ceva de alegători—asta în condiţiile în care am senzaţia că doar vreo 7 milioane se arată cumva interesaţi de alegeri, vot, democraţie electorală. Iar dacă au de gând să facă referendum constituţional la pachet cu alegerile europarlamentare, s-ar putea să fie invalidat referendumul, pe motiv de suprapunere cu un alt exerciţiu electoral…

Aşadar, situaţia nu e deloc roză, pentru că există posibilitatea ca revizuirea să pice, pe motiv de neîndeplinire a pragului de validare—ceea ce, văzând unele dintre enormităţile adoptate de Comisia parlamentara pentru revizuirea Constituţiei, mie chiar mi-ar conveni! Dacă se-ntâmplă ca revizuirea să pice, indiferent din ce motiv, Băsescu are calea deschisă pentru dizolvarea Parlamentului, pe motiv că nu şi-a îndeplinit obiectivul asumat de majoritatea parlamentară, încă din timpul campaniei electorale din noiembrie-decembrie 2012. Desigur, zăpăcit cum sunt, tot îmi dau seama c-ar fi o nouă forţare a textului constituţional, dar ce l-ar mai costa, pe ultima sută de metri din mandat?!? Oricum, majoritatea trebuie să găsească o soluţie în doar câteva luni, în timp ce Preşedintele are la dispoziţie aproape un an—avantaj Băse, în ipoteza asta :-p

Dacă majoritatea parlamentară luptă pentru anularea dizolvării, există posibilitatea ca mandatul Preşedintelui să ultra-activeze, până la soluţionarea conflictului constituţional legat de dizolvare (vai, ce-ar mai urla, din nou, dl Ghişe!), iar alegerile prezidenţiale s-ar putea amâna până-n primăvara lui 2015… Dacă majoritatea nu luptă cu decretul de dizolvare, ci acceptă situaţia, îi oferă actualei opoziţii un nesperat balon de oxigen, prin cuplarea alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare, adică le oferă formaţiunilor de dreapta (PDL, FC, NR, PMP, chiar şi PNŢCD) şansa de-a se regrupa şi de-a se-ncolona în spatele unui prezidenţiabil-locomotivă. [Desigur, vom afla de la Sociollogica dacă au vreo şansă în scenariul ăsta 🙂 ]

Şi nu există o soluţie mai simplă, care să ne ferească de toate aceste complicaţii?!? Ba da, există, de multă vreme (credeam că asta ar fi trebuit să facă Rus, anul trecut) însă am senzaţia că nu-i dorită de luminaţii noştri politicieni, cărora se pare ca le plac situaţiile tulburi, nu cele clare, limpezi, simple: Înregistrarea alegătorilor şi utilizarea cărţilor de alegător! Cu alte cuvinte, uiţi de pragul de validare de 30% din toţi potenţialii alegători ai României şi revii la pragul de 50% din alegătorii înregistraţi 🙂 Apoi, îi iei pe minunaţii organizatori Stroe şi Vasilache, scuze!, şi Dragnea, îi mobilizezi vreo 2 luni să facă o campanie bună de comunicare în ţară şi străinătate, s-aducă alegătorii interesaţi la evidenţa populaţiei, să-şi ia cărţile de alegători (vedeţi că-i rost de nişte contracte grase, aici!). Astfel, e posibil ca, în loc de vreo 18 milioane de votanţi potenţiali, să aduni pe listele de alegători vreo 7 milioane de oameni care sunt interesaţi în excursii de weekend la cabina de vot, pasionaţi de pusul ştampilei pe diverse pătrăţele, mânaţi în luptă mai de-un primar zelos, mai de-un kil de faină şi-o găleată de plastic…

Uite-aşa, în ipoteza astălaltă, avantaj USL—organizezi fain-frumos referendum, la care e posibil să ţi se prezinte la urne (mai puţin de 6 milioane de votanţi, dar) peste 80% din alegatorii înregistraţi, ceea ce, evident, rupe gura târgului şi-a Europei :-p şi mai şi evită, desigur, pericolul dizolvării Parlamentului, abuziv, de-un pamplezir, pe final de mandat prezidenţial :-p Bine, nu-l evită pe de-a-ntregul—dacă nu se corectează prostiile deja adoptate de Comisia parlamentară, e posibil ca votul popular să fie masiv împotriva revizuirii… Oricum, v-am zis că mie-mi place cu coabitarea :-))) Oh, da, cu listele de alegători înregistraţi, aşa cum propun eu, vine şi-un mare dezavantaj—nu mai ai spaţiu de manevră pentru introdus în urne voturi de la absenţi, morţi, ologi, deci e mai dificil cu fraudele cosmetizate şi controlate… Da’ zău c-aş vrea să mai puncteze şi opoziţia ceva în jocul ăsta, că m-am cam plictisit numai cu ţăcăneala dintre Preşedinte şi Premier!