Sigur că-n viaţa fiecăruia dintre noi există începuturi şi sfârşituri, situaţii în care ne simţim nesemnificativi şi situaţii în care toată lumea e a noastră… Anul ăsta, eu am învăţat enorm de multe lucruri, unul dintre ele fiind cum să mă desprind de obsesiile trecutului, cum să-mi croiesc un nou drum 🙂 De vreo 2 săptămâni, simt că lumea e, din nou, a mea—trăiesc în prezent şi mă simt foarte bine! E ca şi cum barca în care plutesc merge pe râul cel bun, cel pe care l-am ales, iar toate apele pe care le întâlnesc în cale nu fac altceva decât să umple şi mai bine albia râului pe care navighez, astfel încât, pe zi ce trece, mă simt mai puternic, mai pe val 🙂 Aţi ghicit, tema sincronului de azi este letting go and moving on, iar little not-blue spades biking on berliner bass au, cu siguranţă, viziuni foarte interesante despre subiectul asta 😉
mulţumesc LiderJust pentru semnalarea acestui clip 🙂
Dar ţărişoara, oare ştie ea cum să se desprindă de trecut şi cum să-şi planifice viitorul?!? Acum câteva zile, înaintea plecării la Consiliul de la Bruxel, Preşedintele era tare supărat—îmi părea, faţă de deciziile din Consiliu, la fel de neputincios cum sunt eu în faţa deciziilor Guvernului Boc; îmi părea, din poziţia lui ideologică de dreapta, oarecum incomodat că trebuia să susţină nişte decizii (aparent) de stânga; îmi părea, prin comparaţie cu Sarkozy, la fel de îmbufnat şi ţâfnos şi (aproape) isteric 🙁 Şi tocmai am realizat, rememorând nişte emisiuni de-ale lui Moise Guran, că România încă nu ştie să let go and move on… Dar vestea bună este că noi ăştia suntem şi, pas cu EPAS, vom căuta şi vom găsi astfel de soluţii şi pentru ţărişoară 🙂
De exemplu, în ciuda faptului că nu-nţeleg eu multă economie şi nici nu mă pricep prea bine la finanţe, stau să mă-ntreb aşa: are ţărişoara nevoie de venituri mai mari la buget?, are nevoie de investiţii şi locuri de muncă?, are nevoie de dezvoltare în câteva domenii prioritare? Cred că da! Şi nu în abstract, ci tocmai pentru ca eu, tu, el, ea să avem perspective de bunăstare, să-ncepem să mai vedem şi tunelul, că luminiţa nu se mai arată de multişor… Dar dacă am putea zbura peste tunel?!? Oare s-a gândit cineva şi la varianta asta?!? Mi-aduc aminte de propunerea de-a elimina orice alte taxe şi impozite, pe toate!, şi de-a le înlocui cu un mega-TVA 🙂 Bine, înţeleg că nu se poate…
Dar de ce nu s-ar putea inventa un sistem prin care să atragem banii ăia din sectorul privat?!? Hai să facem următorul exerciţiu de imaginaţie: let go la impozitul pe profit de 16%, *and move on *la un sistem cu impozit pe profit de 20%, combinat/simultan cu o deducere automată din impozit a oricăror investiţii făcute în proporţie de 4% 🙂 Cu alte cuvinte, păstrăm actualul nivel de venituri bugetare, dar stimulăm injecţia de capital în economia orizontală 🙂 Aş face şi-un ghid orientativ de priorităţi pentru investiţiile astea în economia României (indiferent dacă ar fi directe sau de portofoliu), iar priorităţile mele ar fi 1—infrastructura (autostrăzi, căi ferate tip TGV, internet/telecomunicaţii), 2—informatizarea birocraţiei şi justiţiei (atât în componentele private, cât şi în cele publice ale acestor sisteme) şi piaţa informaţiilor/cunoaşterii, 3—cercetarea, dezvoltarea şi inovaţia, 4—protecţia mediului, respectiv 5—antreprenoriatul social 🙂
Cu o injecţie de capital (autohton sau nu) în aceste domenii, ne-ar creşte substanţial nivelul de trai, într-un interval de timp foarte palpabil, de circa 5 ani, cred eu… S-ar deschide enorm de multe locuri de muncă, s-ar plăti şi mai multe taxe şi impozite pe veniturile individuale, iar bugetul de stat şi-ar rotunji binişor veniturile… Cu alte cuvinte, politicienii încă ar mai avea de unde să se-ndestuleze, deci n-au nimic de pierdut 😉 Dar şi piaţa de capital s-ar întări considerabil cu o astfel de creştere bruscă a investiţiilor „forţate/stimulate” 🙂 Chiar şi băncile s-ar putea (re)capitaliza, aşa cum vrea Bruxelul 😀 Totul bazat pe mecanisme de piaţă liberă, adică pe măsuri de dreapta, nu-i aşa?!? Ce ziceţi, încercăm?!? 😉 Let go, and move on!