Am ales să fiu alegător cu foarte mulţi ani în urmă, în primăvara lui '90. Adică am ales să aleg, să votez, să mă prezint la vot. Până acum, am ratat doar două runde de alegeri şi am refuzat una singură. Am refuzat să mă prezint la vot în referendumul din octombrie 2018, din motive tactice. Am ratat referendumul de suspendare din iulie 2012, pentru că aveam planificată o vacanţă în străinătate şi n-am vrut să-mi schimb planurile, doar pentru că aşa au decis politicienii. Şi am ratat alegerile din noiembrie '96, pentru că eram plecat din ţară şi nu mi-am permis să cheltuiesc $300 pe drumul până la cel mai apropiat consulat.
Alegerile mi-au fost întotdeauna dificile. Încă nu am găsit un candidat care să mă reprezinte pe deplin. De cele mai multe ori, rezultatele votului m-au dezamăgit—uneori prin ele însele, alteori prin efectele negative care nu au întârziat să apară. Anul ăsta, am plecat dezamăgit din start, pentru că am fost nevoit să votez contre-cœur la europarlamentare şi la referendum, respectiv pentru că niciunul dintre candidaţi nu m-a convins la primul tur al prezidenţialelor. Dar, ca de fiecare dată, am strâns din dinţi, m-am dus la secţia de votare, am luat buletinul de vot, am intrat în cabină şi-am aplicat ştampila de vot aşa cum am crezut eu că-i mai bine; apoi, evident, am pus buletinul de vot în urnă şi-am urmărit ştirile despre rezultatul votului.
Aşa voi face şi duminică. Dl Iohannis nu-i vreo lumină, dar (sper că) liniştea de la Cotroceni îmi (va) permite să mă concentrez pe lucrurile care mi se par mie importante. Cu dna Dăncilă, mi-e teamă c-am putea fi deturnaţi—ar urma imediat o moţiune de cenzură în Parlament, o nouă schimbare de Guvern, poate chiar o consolidare a forţelor eurosceptice la următoarele alegeri, plus posibilitatea menţinerii lor la putere dincolo de alegerile din 2024, până-n 2028. Cu dl Iohannis, măcar e sigur că alegerile din 2024 vor avea o miză serioasă, pentru că nu va putea candida pentru al treilea mandat. Aşadar, votez mai degrabă pentru liniştea parcursului european al României, fiindcă eu cred că-n UE mi-e mai bine, că doar în UE mă pot concentra pe lucrurile care mi se par mie importante!
sursa foto: arhiva personală, după votul din 10 noiembrie
bonus: o amintire de-acum 2 ani, că mi se pare foarte potrivită:
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}