Eu ştiu cu cine votez, neicusorule 😉 (RO)

Teoretic, vineri a început campania electorală pentru alegerile locale; practic, a-nceput mai din timp, da’ nu mă-mpiedic de asta, acum… Caut pe google platformele electorale ale partidelor politice, să mă informez despre intenţiile viitorilor consilieri locali cu privire la administrarea Bucureştiului şi/sau a sectorului în care locuiesc. Rezultatul este că nu găsesc nimic relevant: nici măcar lista consilierilor propuşi de fiecare formaţiune politică 🙁 Apar doar ştiri, majoritatea despre candidaţii la postul de primar, dar nimic despre oferta pentru legislativul local, nimic direct de pe site-urile partidelor, nici măcar de la biroul electoral…

Şi mă-ntreb oare cum de s-a ajuns în situaţia asta?, în care nu ne mai concentrăm deloc pe legislativul local, ci doar pe executiv?!? De fapt, nici la nivel central nu ne concentrăm prea mult pe ce face Parlamentul, ci mai degrabă pe Guvern… Însă cred că majoritatea covârşitoare a treburilor publice cu relevanţă pentru viaţa de zi cu zi a omului obişnuit se rezolvă ori se-ntâmplă la nivel local, nu la nivel central—aşa încât mă-ntreb, din nou, oare din ce motiv nu se interesează oamenii obişnuiţi despre politica locală?!? Cred că, dacă s-ar fi interesat, căutările lor ar fi adus subiectele în prima pagină de rezultate în google, nu-i aşa?

Am mai spus-o şi-o constat zilnic, din ce în ce mai dureros faţă de motivaţiile mele profesionale: partidele politice nu mai sunt capabile să mă reprezinte, în calitatea mea de simplu cetăţean! Aspiraţiile mele nu se regăsesc printre propunerile lor (pe care nici măcar nu le pot găsi!), iar în modul de organizare al partidelor politice nu găsesc nimic suficient de atractiv ori de sincer, încât să-mi doresc să mă asociez cu imaginea lor—nici măcar cu un partid, cât de mic 🙁 Mai grav, partidele au reuşit, în ultimii ani, să facă irelevantă ideea de administraţie/guvernare locală, au împins consiliile locale în completă obscuritate şi şi-au bătut joc de rolul social al primarilor, ca să nu mai vorbesc şi de administratorii publici…

În condiţiile astea, am reanalizat oferta şi-am rămas cu o singură soluţie: Nicuşor Dan. Ştiu de unde să iau garanţii pentru reputaţia lui profesională şi-l cunosc suficient încât să am încredere în el—despre echipa lui încă nu ştiu suficiente lucruri (i-ar prinde bine mai multă transparenţă cu privire la echipa de campanie!)… Proiectul lui nu e politic, dar e administrativ şi e suficient de interesant, fezabil şi responsabil, fiind motivat destul de coerent pentru gustul meu. Deschis la dialog şi dispus să-nveţe este, tolerant şi grijuliu este, respectuos asemenea… Renunţ la cele 3 criterii de anul trecut, pentru că discut despre un om, nu despre un partid—deşi pare să puncteze bine la ultimele 2 🙂

Am o singură mare dilemă în privinţa lui Nicuşor Dan, însă sper să mă lămurească până pe 10 iunie: Vrea să-l votez şi la primărie, şi la consiliu? Eu o fac cu plăcere, dar nu ştiu cum i-aş putea convinge şi pe alţii—pe cei care încă mai au încredere ori speranţe în relaţia lor cu partidele… Asta e zbaterea incertă despre care am scris acum 2 săptămâni! Dacă mă-ntreabă vreun vecin, eu încă nu ştiu ce şi-ar dori Nicuşor: să fie primar şi să lucreze cu o anumită majoritate în consiliu, să fie primar, indiferent de cine constituie majoritatea, sau să fie consilier, ca să poată expune problemele în sânul procesului decizional?!?

Dacă el îmi clarifică lucrurile astea chiar din prima săptămână de campanie, e perfect 🙂 Dacă nu, e posibil ca susţinerea pe care i-o ofer azi, pe perioada campaniei electorale, să nu-i fie utilă 🙁 Eu, oricum, mai am de aflat ce voi face în legătură cu alegerile pentru sectorul în care locuiesc, fiindcă nimeni nu pare cu adevărat interesat să renunţe la actualul sistem, cu 6+1 administraţii locale suprapuse, şi să pornească la construcţia unui Bucureşti cu 7 administraţii locale în conlucrare… Cine ştie, poate vom reuşi, în timp, odată cu marea reorganizare administrativ-teritorială?!?