Fărădelege fără de sancţiune (RO, #nefură)

Nonșalanța, chiar plăcerea cu care părinții își mint copiii mici e năucitoare. […] Până ieri, minciuna adultului față de [copil] era o mare reușită, de azi minciuna [copilu]lui față de adult e cea mai mare nenorocire. […] Când ești prins cu minciuna, împingi lașitatea unde nimeni nu-și imagina că poate ajunge. Ai două păreri opuse în același timp și te arăți ferm convins că așa e normal, fiecare funcție publică pe care o îndeplinești are dreptul la o părere diferită. […] Din păcate, din capcana asta nu ne scapă nimeni altcineva [decât noi înşine!] —Cosmin Alexandru

După ce-am susţinut cauza credibilităţii, atât la conferinţa din 4 dec., cât şi la un training de săptămâna trecută, încheiam postarea de ieri cu o sugestie pentru restabilirea dialogului, pentru că eu aşa cred, că e nevoie de restabilirea încrederii reciproce! Cel mai grav gest politic, care dinamitează încrederea, distruge credibilitatea partenerilor politici şi pune sub semnul întrebării orice tentativă de dialog, este absenţa oricărei sancţiuni pentru fărădelegile înfăptuite, cu voie sau fără voie, măcar cu fapta şi cu vorba (pentru cele cu gândul putem fi mai toleranţi decât biserica, mai ales dacă suntem de acord că politicienii noştri nu le prea gândesc)…

sursa foto: Vali Ivan/Adevărul

• dl Ciucă, în calitate de preşedinte al Comisiei juridice, trebuia demis încă din momentul în care s-a aflat cum a promovat amendamentele în camera din dos;
• dl Calimente, în calitate de preşedinte al Comisiei SIE, trebuia demis din clipa în care a deschis gura sa acuze fără dovezi; totuşi, el recidivează;
• dl Ponta, în calitate de plagiator, de lider politic cu personalitate multiplă, de autor al flegmei politice cu Bolcaş la CCR, trebuia demis de N ori până acum;
• dl Antonescu, în calitate de preşedinte al Senatului, incapabil să fie minimal informat, trebuia nu doar demis, ci şi retras din calitatea de pretendent la postul de Preşedinte;
• dl Băsescu, în calitate de Preşedinte care încalcă independenţa politică a parchetelor, trebuia demis împreună cu Premierul cu care s-a angajat în acel troc odios;
• dl Cazanciuc putea fi demis pentru obrăznicia de-a chema deputaţii la minister, iar deputaţii care au mers acolo trebuie demişi pentru că nu-nţeleg ordinea firească a lucrurilor;
• dna Schmidt-Hăineală trebuia demisă pentru degradarea reputaţiei CSM-ului, mai ales în episodul Ponta-Cazanciuc-Niţu-Kövesi-Papici, ca să nu zic şi de Bolintineanu ori Neacşu;*
• dl Chiuariu, preşedinte al celeilalte Comisii juridice, trebuia demis din momentul în care a acceptat adoptarea unui proiect de revizuire constituţională opac şi fără noimă;
• dl Greblă, predecesorul în fruntea aceleiaşi Comisii, trebuia demis de când a girat numirea în CSM, pe poziţiile societăţii civile, a unor persoane cu certe afilieri/simpatii politice;
• dle Ridzi şi Udrea, dl Nicolicea…—pot continua cu o listă întreagă de nume şi situaţii, numai din ultimii 5 ani, de la stânga la dreapta politicii, după care s-o iau înapoi, iar lista asta ar deveni de-a dreptul insuportabilă…
• de fapt, toţi parlamentarii care-au votat în 10 dec. fără să (se) gândească, fără să se informeze, „fără să ştie ce fac,” ar trebui să fie demişi, indiferent dacă au votat pro sau contra!

Treaba stă-n felul următor, foarte simplu: Dacă oamenii din politică nu-şi fac curăţenie în propria ogradă, revocându-i din poziţiile de conducere pe toţi cei care fac câte-o prostie, nu mai au căderea să ne ceară nouă bunul simţ de-a nu generaliza! Dacă acceptă ori nu resping ideea de-a fi reprezentaţi de astfel de personaje în poziţiile de conducere ale Statului, nu se pot servi de situaţia creată ca de-o circumstanţă atenuantă! E de datoria lor să se-ngrijească de propria imagine/reputaţie, iar asta se-ntreţine cu săpun—ai găsit un om pătat într-o funcţie de conducere, îl speli sau îţi asumi că poporul (ori partenerul extern) îl va arunca deodată cu covata! Aici nu mai e loc de toleranţă, înţelegere, empatie ori milostivire…

Desigur, aceeaşi critică este îndreptăţită şi-n privinţa societăţii civile, cu două diferenţe care merită subliniate: Întâi, că OeNGiştii nu au nici pe departe aceleaşi puteri şi responsabilităţi publice precum politicienii. Apoi, că noi avem propriile noastre filtre, iar oamenii pătaţi sunt eliminaţi din cercurile „bune,” treptat… Aşadar, pentru că nu cer să ridice piatra doar cel care se consideră fără de păcat, pot cere să pună mâna pe săpun oricine simte că-i pute situaţia! Şi, credeţi-mă, pute de mi s-a strâmbat nasul, de prea multă vreme 🙁 Atâta timp cât fărădelegile rămân fără de sancţiune, am dreptul să presupun că toţi politicienii sunt solidari în fărădelege! 🙁

sursa foto: Digi24

PS1 Postarea asta mi-a fost inspirată de poziţia dlui Giurescu, oarecum incomodat că este pus în aceeaşi oală cu ceilalţi parlamentari, deşi el a votat împotriva superimunităţii. Îmi pare rău că-l incomodez şi mai mult pe dl Giurescu, dar eu aştept ca, în loc să acuze generalizările, să se delimiteze şi să-i retragă sprijinul politic pentru şefia Comisiei juridice mai-tânărului său coleg de partid, dl Ciucă.
Update: Aflu că dl Giurescu, zis Darius, a fost cel puţin informator al Securităţii; acum înţeleg de ce se-arată incomodat de compania unor găinari—el a jucat în altă ligă… ‘Ra-ţi-ai dreac’ cu melcii voştri! 🙁

PS2 Dacă vi se pare că-n ultima vreme folosesc prea mulţi termeni religioşi/bisericeşti, nu vă-nşelaţi—o fac pentru c-am aflat că politicienii noştri consideră lipsa de credinţă drept un defect intolerabil, iar eu doresc să le vorbesc pre limba lor; în plus, poate citesc şi clericii care predică porunci divine precum „să nu furi” şi „să nu minţi” şi-şi dau seama că-i mai eficient să-i convingă direct pe politici hoţi, în loc să consoleze victimele cu-o catedrală inutilă 🙁 [cu încă €100-200 milioane s-ar putea dubla capacitatea procurorilor de-a prinde toţi hoţii!]

Notă explicativă:
*) După umila mea părere, a-l hărţui pe magistratul Neacşu pentru „participaţie improprie,” în condiţiile în care nu ai nicio urmă de certitudine cu privire la autorul propriu al infracţiunii, denotă mai degrabă intenţie de epurare, de eliminare a unui membru CSM incomod, adică minciună învelită în ticăloşie. Eu ştiu, am trecut prin aşa ceva la CNI, acolo unde am văzut pentru prima dată cum votul înţeles în fărădelege ajunge să înlăture efectul legii, nu doar în spirit, ci şi în literă; şi nimeni nu poate ori nu vrea să aplice vreo sancţiune 🙁

Update: Se pare că la Comisia juridică din Camera derutaţilor domneşte falsul! 🙁 În condiţiile astea, ce să-i mai ceri preşedintelui comisiei?!? Demisia!!!