Fiecare cu ce-l doare (RO, cvasi-restanţă)

Toamna trecută, începusem să scriu pe blog, în sincron cu câţiva prieteni, miercurea, la 9 seara, toţi despre aceeaşi temă… La un moment dat, ne-am apucat de un alt proiect comun, iar sincronul s-a ofilit 🙁 Departe de mine gândul de-a revitaliza sincronul cu forţa, însă chiar mă sâcâie că mai am nişte teme restante, aşa că m-am hotărât să-nchei bucla. Nu de alta, da’ mi-au picat ochii peste acest filmuleţ şi mi-am dat seama că am cam multe bucle deschise, pe care aş vrea să mi le scot din drum până la ziua mea—să fie, aşa, ca un cadou de la mine pentru liniştea mea 🙂

Prin urmare, în timp ce alţii sunt preocupaţi, zilele-astea, cu subiecte generoase, care şi pe mine m-ar cam mişca să butonez pe tastatură (legea avorturilor, modificarea Constituţiei, schimbarea sistemului de vot, rotaţia vârfurilor de la ANAF, datele în format deschis, energia, CAS-ul, corupţia, confiscarea extinsă, CSM-ul, fotbalul, Breivik, ANI, Kosovo, copilul nou-născut şi candidatura lui Nicuşor), iaca, pe mine mă doare de „prima oră din dimineaţă, când ne trezim.” Adunaţi-vă, dară, turnaţi-vă cafeaua şi pregătiţi-vă să vă plictisiţi citind despre cum (cred eu că) îmi petrec eu prima oră din fiecare dimineaţă:

Îmi place să lenevesc un pic sub plăpumi, cu ochii aproape închişi, imediat după ce sună alarma. Desigur, există pericolul să adorm la loc, aşa încât primul lucru pe care-l fac este să decid repede—vreau să mai dorm?, mai vreau un răgaz? sau mă trezesc acum?!? În funcţie de răspuns, închid alarma sau apăs pe snooze. Recunosc, cel mai mişto e când mai vreau un răgaz, dar nu doar pentru mine, aşa că nu apăs pe snooze, ci-mi las mâinile să poposească pe trupul femeii de lângă mine—nu vă spun pe ce apăs, că dau în şantierisme şi nu (se) merită! Apoi mă dezvelesc…

Şi combin câteva mişcări de înviorare cu procesul de producţie—întotdeauna cafea! De la o vreme, şi ceva de ciugulit la cafea, pentru că mulţi ani n-am mâncat nimic de dimineaţă, exceptând zilele în care a(vea)m nevoie de energie pentru training sau conferinţă. Iar cafeaua mea de dimineaţă e-ntotdeauna slăbuţă, să nu cumva să mă şocheze 🙂 şi să nu cumva să se acumuleze cu cea de-a doua şi, uneori, a treia cafea a zilei, după caz 😉 Apoi, ţigară (că încă nu m-am lăsat de acest obicei prost) şi alte decizii, în funcţie de prezenţa sau absenţa femeii de lângă mine, de programul sau necesităţile zilei.

Da, sunt foarte productiv când mă trezesc la 5 dimineaţa şi m-apuc de scris—cu condiţia să nu fiu stresat de alte gânduri, evident 🙂 Şi cu condiţia să-mi fi propus eu să scriu, nu să mă simt constrâns… Şi să fie copt gândul, să fie gata documentarea… Altfel, nu mă trezesc la 5, că v-am spus ca mi-s leneş 😛 Iar dacă nu mă trezesc pentru a scrie, îmi petrec timpul rămas din prima oră a dimineţii pentru a-mi face ordine în gânduri şi priorităţi, pentru a citi ştiri şi-a asculta muzică, pentru a formula răspunsuri la cele mai importante emailuri primite în ultima perioadă… Nu v-am avertizat că-i plictisitor?!? 😀