Finanțarea discriminatorie (RO, electoral)

Azi e ultima zi în care cineva ar mai putea depune vreo contestație la CCR împotriva modificărilor aduse la Legea finanțării partidelor și campaniilor electorale. N-am auzit să pregătească cineva o sesizare privind controlul anterior al constituționalității, dar am făcut eu niște calcule privind decontarea cheltuielilor de campanie electorală pentru candidații la alegerile locale din 2016, să vedem ce rezultă. Am folosit, desigur, cadrul legislativ propus, nu cel existent; și, deși eu nu-s expert electoral și nu mă pricep la finanțe, mă pronunț din perspectiva bunei guvernări: chestiunea șchioapătă 🙁

Graficul de mai jos atrage atenția în privința unor probleme grave, printre care discriminarea candidaților după circumscripția electorală în care urmează să candideze, respectiv discriminarea cetățenilor care locuiesc în unități administrativ-teritoriale de ranguri și dimensiuni diferite:

sursa: calculele mele

• Limitele maxime de decontare (art. 23, alin. 6 din proiectul privind finanțarea) și numărul minim de susținători (art. 49-50 din proiectul privind alegerile locale) au fost înscrise în lege fără o minimă analiză, corelare ori evaluare;
• Candidatura unui consilier local de municipiu care nu e reședință de județ costă comunitatea de 6 ori mai puțin decât candidatura similară din reședința județului, respectiv de 2 ori mai puțin decât candidatura similară dintr-o comună;
• Costul candidaturii unui primar de sector al capitalei e comparabil cu cel din orice comună sau reședință de județ, dar e de aproape 6 ori mai mare decât la primăria generală a capitalei sau de 3 ori mai mare decât într-un simplu oraș.

Am pornit calculele de la premisele introduse de proiectul privind finanțarea partidelor și campaniilor electorale: 1) că înșiși candidații vor alimenta contul de campanie și 2) că toate cheltuielile se vor face în cadrul stabilit pentru decontarea ulterioară de la buget. Astfel, un candidat la funcția de consilier local într-o comună va avea dreptul să cheltuiască 975 de lei în campania electorală. Dacă nu are acești bani, sigur că va căuta să se împrumute sau își va încuraja concetățenii să-i facă donații, în pre-campanie. Întrucât avem doar 15 comune cu mai mult de 10.000 de locuitori, candidatul va trebui să colecteze cel puțin 100 de semnături de susținere; e de presupus că susținătorii vor fi invitați să și contribuie financiar la campania candidatului, iar de-aici apare în grafic donația medie de 9,75 lei per susținător, pentru cazul unui candidat individual la funcția de consilier local într-o comună. Toate celelalte calcule sunt similare.

Dacă politicienii au gândit altfel, nu avem de unde să știm, pentru că transparența a cam lipsit, iar tema n-a prea fost discutată 🙁 Aș putea să speculez că este valoros/valorizat la nivel politic doar ceea ce ne-arată și graficul că e mai scump: primarii de comune pot mobiliza oamenii la vot, iar cei de sector și de municipii reședință de județ vehiculează bani mulți; la fel, consilierii județeni, cei de la București și cei din reședințele de județ au bugete mari; cumva surprinzător, primarul general al capitalei „se dă ieftin” (poate pentru că e o poziție susceptibilă de-a fi permanent monitorizată de ANI și DNA? sau pentru că intervine argumentul cu economies of scale). Oricum, graficul și calculele îmi confirmă că, dacă vor apărea partide noi, ele vor fi nevoite să funcționeze la nivel județean, pentru că majoritatea parlamentară, cu puterea ei discreționară transpusă în modificările față de proiectul inițial, face impracticabilă noțiunea de partide locale, deci reforma nu prea va ajuta democrația locală 🙁

Îmi mențin părerea (exprimată la RFI și Epoch Times) că acesta e cel mai mare defect al „reformei electorale” din 2015: lipsa de corelare dintre propunerile de modificare a legilor electorale și cele de modificare a legii partidelor și legii finanțării. Îmi mențin și părerea (exprimată la Context Politic) că aceste necorelări încă mai pot fi corectate, în cadrul calendarului constituțional aplicabil pentru alegerile de anul viitor. Cu speranța stau ceva mai prost, dar mă tratez 😉 Adică semnalez problemele, fiind gata să pornesc dialogul pentru identificarea soluțiilor 🙂 Cine știe, poate găsim soluții chiar mâine, la dezbaterea organizată de România publică?

Actualizare: Aflu, via HotNews, că CSD a transmis un memoriu cu mai multe critici la adresa proiectului de lege, în atenția Administrației Prezidențiale. Și există acolo o chestiune care mie nu-mi dă pace: după părerea mea, donațiile de la persoanele fizice nu ar trebui să fie plafonate la un anumit număr de salarii, generic, ci foarte specific, ca procent din veniturile anuale ale fiecăruia. Astfel, s-ar evita cazurile ridicole, în care oameni fără ocupație (sau care trăiesc pe baza venitului minim garantat) fac donații grase la partid, de 50 sau 200 de salarii anuale, dar nu sunt niciodată luați la întrebări de fisc sau de oficiul împotriva spălării banilor 🙁 Detalii suplimentare despre demersul colegilor clujeni se găsesc aici și aici. Mai recomand un subiect conex și o analiză excelentă, cu 10 recomandări 🙂