Sâmbăta asta, m-am simţit ca un copil aflat în faţa unui imens tort de ciocolată! Vorba unei foarte bune prietene, dacă eram căţel, dădeam din coadă 🙂 Am primit o serie incredibilă de cadouri: În cadrul conferinţei de la Facultatea de Drept, am primit confirmarea faptului că munca mea, de prin ‘99 încoace, a lăsat urme, a adus o contribuţie vizibilă şi măsurabilă în privinţa funcţionării statului român. La gala RestartEdu, am văzut premiate 3+1 idei de proiecte perfect concordante cu ideile şi aspiraţiile mele, după care am primit şi un „bilet de papagal” (la propriu, nu la figurat ;-), absolut fascinant! Ajuns acasă, prăbuşit în fotoliu, am descoperit la tv ecranizarea uneia din cărţile mele preferate…
sursa imaginii: biletul de papagal primit de la căutătorii de comori; arhiva personală
În ‘99-2000, am avut şansa de-a lucra într-un proiect, alături de o echipă, cu care am elaborat un fel de plan de aderare la Uniunea Europeană, specific capitolului de negocieri privind justiţia şi afacerile interne. Ţin minte cum am împărţit întreaga materie în 7 componente şi-am utilizat modelul polonez pentru a planifica adoptarea unor acte normative, alocarea unor bani pentru construcţia instituţională, chiar şi momentele când urmau să fie pornite şi încheiate negocierile pentru fiecare componentă, în funcţie de statele membre UE care aveau să deţină preşedinţia rotativă. Nu, statul român n-a respectat planul, aşa c-a fost nevoie de multe ajustări, dar mai toate legile şi instituţiile gândite în acea perioadă se aflau, sâmbătă, reprezentate în cadrul conferinţei!
Aproape că nu-mi mai încăpeam în pene 🙂 Am pornit către gala RestartEdu, gândindu-mă la prietenii pe care urma să-i reîntâlnesc acolo şi la proiectele aflate în competiţie, aducându-mi aminte de gala similară de anul trecut. Câştigătorii sunt absolut minunaţi:
- TimeBank l-ar putea ajuta pe tata să rămână activ o perioadă mai îndelungată, pentru că are ce oferi (geografie, istorie recentă etc.) şi sunt convins că are ce învăţa (cel puţin computere/internet);
- studioLEX se leagă nemijlocit de contribuţia pe care şi eu pot s-o aduc la studiul dreptului, din perspectivă civică, politică sau public-administrativ-managerială;
- Comoara din muzeu e un joc educativ cu care m-am îndeletnicit şi eu, cândva, la începutul anilor ‘90, şi pe care l-aş recomanda copiilor mei, dacă aş avea;
- Atelierul Părinţilor mi-ar fi extrem de util dac-aş avea familie şi copii, până ce-ar creşte ei suficient de mari încât să caute comori, să studieze legislaţie, să-nveţe dansuri sau orice altceva le-ar plăcea ori le-ar trece prin cap ori ar simţi nevoia 🙂
Căutătorii de comori şi-au încheiat prezentarea invitând participanţii să caute surprize sub scaun, o tehnică pe care şi eu folosesc, uneori, în training… Nu ştiu cum s-au aliniat planetele ori s-a-mplinit vreo voinţă divină, de tocmai sub scaunul meu se afla acest bilet de papagal cu inscripţia you are valuable, dar s-a potrivit atât de bine cu restul zilei, încât am avut senzaţia că tocmai se aprinseseră lumânările şi artificiile de pe tortul meu de ciocolată 🙂 M-a luat un pic cu vertij, după care mi-am dat seama că nu mă pot bucura pe de-a-ntregul: sunt trist, furios, frustrat că n-am cu cine-mpărtăşi o asemenea bucurie 🙁 Parfumul mi-a amintit că trebuie să-nvăţ cum să păstrez, ocrotesc şi păzesc iubirea, dar, mai ales, că trebuie s-o caut! [Desigur, eu nu voi ucide pentru asta ;-)]
Mă simt privilegiat că am primit astfel de daruri în preajma zilei mele şi le mulţumesc celor care au ales să vadă în mine valoare şi să mă valorifice 🙂 Sunt încrezător că voi găsi, în mine şi-n cei din jurul meu, puterea, seninătatea, curajul şi înţelepciunea de care am nevoie pentru a merge mai departe! La finalul celui de-al 40-lea an de viaţă, le mulţumesc încă o dată prietenilor care-mi stau alături, mă apreciază şi mă ajută să evoluez 🙂