Ghiveci, tocăniță, gulaș (RO, lung, cât o zi de post)

Sunt incapabil să relaționez cu „sărbătoarea” Zilei Naționale, pentru că nu mi-e clar cum aș putea reinventa momentul de-acum aproape 100 de ani pe gustul meu. Pe-atunci, oamenii credeau că teritoriul (mai mare) și populația (omogenă) ar fi putut deveni sursa prosperității. Azi, eu am alte convingeri—mai bine zis, speranțe: vreau să cred că drepturile pot deveni sursa prosperității, din perspectiva garanțiilor pe care mi le pot obține de la autoritățile publice, prin jocul/echilibrul dintre egalitatea în libertate și/sau autonomie. Adică depinde tare mult de unde privești lucrurile și, mai ales, ce vrei să vezi, ce-alegi să te anime…

sursa foto: facebook/Csonti Car

Iar evenimentele din ultimele 2 săptămâni m-au pus pe gânduri, pentru că nu reușesc să-mi explic de unde ne vine tendința asta, de-a vedea totul gri, negru, lipsit de speranță… Am senzația că ne-am învățat să privim mai degrabă umbra proiectată pe un zid, în locul ansamblului din fața ochilor, iar exemplele abundă, când privim la politică, justiție, societate. Simt nevoia să scriu despre câteva din cele mai importante, în opinia mea: criza din PSD, criza din jurul Președintelui ales, criza din justiție, criza din (sau după) alegeri, criza din societatea civilă—zău așa, nu vi se pare că-s prea multe crize?!? Ia, să le luăm pe rând:

La PSD, am văzut un exemplu evident de groupthink păgubos. Au obținut 5,2 milioane de voturi, adică limitele maxime ale bazinului electoral, având în vedere strategia și instrumentele utilizate. Și-au atins obiectivul, ceea ce înseamnă că nu rezultatul electoral e problematic [iată și dovada], deci n-ar avea de ce să cadă capete ori să iasă de la guvernare. Măcar de-ar reuși să obțină rezultate similare la guvernare, față de obiectivele deja aprobate 😉 Nu repet argumentul despre legitimitatea electorală a Premierului, dar amintesc că-n 2003 am decis decuplarea prezidențialelor de parlamentare, tocmai pentru a întări sistemul de checks & balances cu instrumente politice, recunoscând că nu suntem în stare să-l întărim cu instrumente instituționale. [Oricum, decuplarea era înscrisă în vechiul art. 96(2), identic cu actualul art. 97(2).]

La noul PNL, vedem cum forța organizatorică a vechiului PDL se impune în fața figurilor boeme din vechiul PNL. Nimic surprinzător! Tocmai de-asta nu e cazul ca noul PNL să vină acum la guvernare, chiar și cu toate voltele curtenitoare ale UDMR. Și ei ar trebui să realizeze că, așa cum PSD n-a pierdut alegerile, nu PNL/ACL a câștigat! Votul popular a arătat (indiferent de stimuli sau motivări, care pot fi puse în cârca unora/altora) că Președinția trebuie să fie dincolo de partide, așa cum scrie în art. 80(2) și 84(1). Sigur că dl Iohannis va apela mai degrabă la consilieri afiliați cu noul PNL, din moment ce societatea (prin presă?) a reușit să marginalizeze vocile experților din mediul academic, civic ori de afaceri—ăsta e unul dintre motivele pentru care am încercat să conving că lista de consilieri putea fi un instrument electoral…

Dl Iohannis însuși se află într-o situație delicată, dincolo de lista consilierilor, pentru că procesul său cu ANI și declarațiile despre justiție/anticorupție îi lasă foarte puțin loc de manevră. Mă-ntristează faptul că ÎCCJ a pasat cartoful fierbinte în brațele CCR, dar suntem nevoiți să acceptăm situația, pentru că n-avem la-ndemână niciun instrument cetățenesc cu care să contrăm. Mi-e teamă că decizia CCR (mai pronunțată în latura politică decât în cea juridică) se va baza pe dictonul error communis facit jus, iar ÎCCJ va constata că, în aceste condiții, nu mai contează ce-a fost corect sau incorect în aplicarea legii. ANI va rămâne cu „onoarea nereperată,” iar noi vom rămâne cu speranța (sau impresia?) că statul de drept se poate construi și pe un artificiu menit să evite confruntarea responsabilă cu litera și spiritul Legii 🙁

Aveam altceva în cap, acum 2 luni, când scriam că Justiția trebuie să fie pregătită pentru a plomba incapacitatea de politici publice din Executiv/Legislativ 🙁 Nu-i bine deloc ce se-ntâmplă acum! Dincolo de cazul dlui Iohannis, nu e bine când dna Stanciu dă declarații despre întinderea atribuțiilor Guvernului, pentru că eu cred că Justiția se exprimă numai prin sentințe! Nu e bine nici faptul că încă nu suntem pregătiți cu o procedură clar reglementată pentru nominalizarea/selecția procurorilor-șefi, iar cazul dnei Bica ne prinde la fel de nepregătiți (de obicei) ca proverbiala ninsoare de la 1 Decembrie. M-ar bucura tare mult ca onor CSM-ul să propună rapid o soluție cu mintea-n cap, s-o discute cu societatea civilă și cu ministrul justiției, astfel încât să putem avea un șef legitim la DIICOT, până când dă colțul ierbii 😉

Că veni vorba, după alegeri, PSD/guvernare, PNL/Iohannis și Justiție, e de discutat și situația în care se află societatea civilă: Așa cum explicam la #FORdemocraCEE, cea mai mare provocare este asigurarea sistemului de checks & balances la nivelul guvernării locale. Pentru asta e nevoie de garantarea unor condiții rezonabile pentru participarea politică fără bariere a cetățenilor, respectiv de asigurarea unor condiții competitive pentru finanțarea democrației la firul ierbii. Partea și mai interesantă e că există sursa de finanțare, dacă ne uităm la posibilitatea reutilizării sumelor confiscate ca urmare a săvârșirii de infracțiuni, pentru că avem cadrul de reglementare și, conform MJ, într-o declarație de săptămâna trecută, avem și €1 miliard în active indisponibilizate! 🙂 Ce nu știm încă e dacă avem suficiente OeNGeuri interesate și capabile de-a se ridica la înălțimea acestor provocări…

sursa foto: Adevărul

Ca să pun punct aici, după ce v-am umplut capul cu ghiveciul crizelor, tocănița actorilor și gulașul subiectelor care mi-au măcinat mie creierii, zic să oprim postul și să ne-nfruptăm din tradiționalele fasole cu cârnați, indiferent de cum ne raportăm la Ziua Națională, că-i ora prânzului 🙂 Poftă bună, la mulți ani! și-un pahar de țuică sau vin fiert, na!, după buget 🙂 [Despre drepturi, libertate și/sau autonomie, egalitate, solidaritate, garanții pentru prosperitate, vom mai vorbi, că-i clar că ele încă nu-s pe agenda autorităților…]