Da’ muieţi-s posmagii? —Povestea unui om leneş
Am întârziat cu sincronul de azi; l-am amânat cu câteva ore, deliberat; şi-am făcut asta din 2 motive: întâi, pentru c-am schimbat tema pe ultima sută de metri; apoi, pentru că-n dimineaţa asta am participat la un focus group legat de tema noastră, aşa că pot aduce impresii proaspete pe subiect. Provocarea vine de la Spiriduş, care s-a declarat impresionat de-un studiu privind realismul în măsurarea impactului, dar încă n-am citit ce-a scris; şi-am rezistat şi tentaţiei de-a citi ce-a scris Madama 😛 Dar revin la întâlnirea organizată azi de FGB(şi alţi parteneri), în cadrul POAT, în beneficiul MFU, despre programarea priorităţilor de finanţare 2014-2020 pe tema „modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar.”
sursa foto: arhiva personală; pe drumul spre casă, am realizat că PS2 a-nlocuit toate felinarele de pe Ştefan cel Mare—oare cum măsurăm impactul unei astfel de măsuri?
Şi m-am distrat (amar!!!) să constat că:
- în discuţie, oamenii cel mai bine pregătiţi, cu date, studii şi exemple de bune practici, erau cei 4 OeNGişti, nicidecum ceilalţi 15+ lucrători din administraţie şi mediul de afaceri;
- pe hârtie, obiectivele tematice nu prea sunt SMARTizate; nevoile la care „răspund” sunt îndreptate spre trecut (peticeală), nu spre viitor (viziune); iar indicatorii lipsesc cu desăvârşire;
- în aer, încă subzistă suspiciunea faţă de orice formă de evaluare independentă, alternativă; şi se manifestă simultan cu-o formă de control (opac, centralizat) asupra informaţiilor deţinute de stat.
Cel mai tare, însă, m-a surprins absenţa oricăror referiri la indicatori 🙁 În hârtiile care ne-au fost puse la dispoziţie, nu se găseşte nicio măsurătoare a impactului proiectelor de până acum! Nici din evaluarea intermediară PODCA, să zicem, nici din vreun alt studiu/raport… Şi-atunci mă-ntreb (poate prea cârcotaş?) cum se măsoară dezvoltarea capacităţii administrative?, cum se măsoară capacitatea?, cum se măsoară dacă s-a dezvoltat?; cum se măsoară modernizarea administraţiei/justiţiei?, dar consolidarea?!? De ce nu ne propunem noi lucruri mai simple?!? De exemplu, în privinţa justiţiei, eu aş vrea aşa, până-n 2020:
- procesele să dureze maximum 1 an prin cele 2 trepte de jurisdicţie ordinară (fond şi apel), respectiv cel mult încă 1 an în căile extraordinare de atac (recurs şi altele);
- practica judiciară să fie suficient unificată, astfel încât hotărârile judecătoreşti să fie predictibile şi eficiente, iar pe rolul instanţelor să fie maximum 1 milion de cauze/an, nu 4 milioane, ca acum;
- să nu mai fie nevoie de o nouă strategie naţională anticorupţie; aş putea accepta o strategie naţională pentru integritate, 2016-20, da’ zău că, din 2021, n-ar mai trebui s-avem nevoie.
Sper să nu mi-o ia nimeni în nume de rău, dar eu cred că ne lipseşte abilitatea de-a exprima articulat ce ne dorim, ce vrem să obţinem; asta ne provoacă un blocaj cu privire la abilitatea de-a formula obiective SMART; de-aici rezultă incapacitatea de-a defini indicatori; nu în ultimul rând, în lipsa încrederii vizavi de indicatori (că prea mulţi sunt aduşi din condei şi completaţi din burtă pentru a fi măsuraţi din ochi), aparatul de stat nu şi-a creat capacitatea de-a colecta date relevante şi de-a le procesa într-un mod care să aducă valoare adăugată în sistem 🙁 Sugestia mea pentru autorităţi: urmăriţi-l pe Rosling şi cumpăraţi-vă un impactometru de ultimă generaţie, cu training şi service incluse!; altfel, vom continua să ne păcălim reciproc, statul şi locuitorii 🙁
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}
){kind=link}